Treceți la conținutul principal

Biciclistule! ce naiba cauti iarna pe drumul public?

Am citit acum un articol pe portocala mecanica (link) si mi-am adus aminte de ceva ce doream sa scriu mai de mult: n-ai ce sa cauti iarna pe drum cu bicicleta. Sa ne fie fara suparare, dar nu vreau sa vad biciclete pe drumul inzapezit. Nu au ce sa caute. O zic ca posesor de bicicleta care o foloseste pe post de mijloc de transport in Bucuresti.

Dar sa facem un scurt rezumat la articol: e o prevedere legala care interzice circulatia bicicletelor pe drumurile publice daca acestea sunt acoperite cu polei, gheata sau zapada. Un baiat cu o bicicleta a fost oprit de politie si amendat cu 510 lei pentru ca nu a respectat aceasta prevedere. Scandal! Pai se poate asa ceva? Nu avem drepturi? #noipentruceammuritlarevolutie ?

Fotografie de George Enache via portocala mecanica

Hai sa fim seriosi. E perfect normal ce s-a intamplat. Cred ca aproape orice biciclist stie ca pe 2 roti opresti mult mai greu ca pe 4. E drept ca ai o masa mai mica, dar tot nu te poti pune cu un ABS/ESP/BLABLA3.1. In plus, masinile sunt obligate sa aiba cauciucuri de iarna - automat opresc mult mai bine in conditiile enumerate mai sus. Asa ca de ce suntem surprinsi ca nu avem voie pe biciclete iarna?

Nu stiu, sincer! Credeam ca e la mintea cocosului asta, dar tot vad oameni care nu vor sa respecte regula asta de bun simt - ba chiar unii care se bat cu pumnul in piept ca suntem si noi pe sosea si avem drepturi.

Personal sunt putin satul de activismul asta retardat. Am mai scris despre ce ma enerveaza la biciclisti, si cumva n-am apucat sa bifez mersul iarna pe drum public. Nu-mi inchipuiam ca cineva se incumeta sa faca prostia asta.

Sa luam exemplu de mai sus. Sunt convins ca nu are cauciucuri de iarna pe bicicleta. In plus, pare sa aiba frana in butuc care ii asigura o franare mai proasta in comparatie cu clasicul v-brake.  Ce face daca trebuie sa opreasca brusc? Niste curling probabil.

Ah pai stai ba boule ca merge incet si pastreaza o distanta corespunzatoare. Atunci pur si simplu incurca traficul. La ce situatie e acum in Bucuresti, nu ai cum sa mergi langa bordura. Trebuie sa iti ocupi o banda pentru ca nu este deszapezit complet. Deci esti o povara si un factor de risc pentru cei din jurul tau.

Sinele de tramvai erau oricum un calau tacut pentru multi biciclisti, imaginati-va acum o suprafata de Y ori mai alunecoasa si mai bine camuflata care asteapta cate un hipster pe bicicleta. Ai cazut si te mai si loveste ala din spate. Pai de ce nu a pastrat distanta? Pentru ca legea nu se respecta ca la carte - ca doar si tu erai pe drumul public iarna. Dar nu vreau sa vorbesc despre legi, ci de bun simt.

Sorry guys, dar imi mentin parerea ca nu ai ce sa cauti pe bicicleta iarna pe drumurile publice. Aluneci, incurci traficul si nu poti sa opresti in timp util. Poti sa ai si frane pe disc, este suficient sa iti inghete mana pe frana si sa nu reactionezi rapid pentru a impiedica un accident in care tu o sa suferi cel mai mult.

Da! Problema mea este ca tu o sa suferi. Si de asta simt nevoia sa te trag de maneca de pe canapea din calduroasa mea casa - ca doar asa se practica pe net.

Hai nu va mai agitati aiurea atat de mult, se face primavara si iesim iar.

ps  - sunt ferm convis ca or sa vina unii sa imi zica de parca si cu poate ce stau impreuna pe un leagan si creeaza o poveste draguta, nu se schimba povestea pentru ca nu se aplica in 90% din cazuri. Vrei bicicleta iarna? Trotuare maica. Am facut-o si eu anii trecuti si a fost genial sa pedalez prin zapada afanata din parc. Dar nu pe drum.

Stay safe.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…