Treceți la conținutul principal

Review de film: Robocop - crima are un nou inamic

M-am dus la film cu asteptari de austeritate: putine si alea imprumutate. Cum ar putea sa te surprinda Robocop? Era interesant prin anii '80, dar nu are cum sa se mai compare cu gloata de super eroi ce domina in ultimul timp marele ecran.

Totusi, a fost mai bun decat speram. Mi-a placut ca a reusit sa pastreze destul de mult din filmele vechi - ai senzatia ca vezi un Robocop vechi cu efecte speciale din secolul asta. Din pacate asa se simte - un Robocop second hand pe care cineva a pus eticheta NOU. Sincer, speram aiba un twist - o maslina ceva - un cavaler negru. Sa fie un Robocop mai intunecat si mai profund ... sau macar mai exploziv. 


E ciudatel  sa te agati atat de mult de tracut, mai ales ca trend-ul actual e sa trezesti la viata (super)eroi care aduc ceva nou si senzational reputatiei deja cunoscute. Poate si din cauza nu pot spune ca mi-a placut la nebunie filmul. E acelasi Robocop din copilarie de care n-am fost niciodata atras.

Au trecut 2 zile de cand am vazut filmul si imi este greu sa imi aduc aminte o gluma sau un lucru amuzant din film. Ceva glumite smarty pants care sa iti duca robotul mai aproape de suflet. Nimic. S-a dus precum a venit.

Muzica este si ea usor de uitat si nici efectele speciale nu te dau pe spate. Povestea e bunicica si nu iti jigneste intelectul. Costumul este bomboana de pe un tortulet destul de mic. Bonus - segmentele cu Samu-fucking-el L Jackson sunt extrem de savuroase.

Toate acestea fac din Robocop un film usor de vazut in weekend ( Na recomandare pentru ca tot apare azi in cinematografe ). Are rating PG-13 deci putem spune ca e pentru toti si toata familia. Cine stie ... poate aluia mic o sa ii placa.

Trailer:



Pe final am zis ca pot sa imi permit si o glumita: Detroit-ul real e atat de praft incat au preferat sa filmeze in Toronto Detroit-ul in mizerie :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…