Treceți la conținutul principal

Cum esuezi in advertising sa te ridici la nivelul hype-ului creat

Nu obisnuiesc sa critic lucrarile altor agentii, dar in cazul de fata voi face o exceptie. Este aproape imposibil sa esuezi cu o astfel de idee. Totusi, au reusit sa strice orice urma de genialitate.

E vorba de KUKA Robotics ce au lansat pe 9 februarie acest trailer/teaser:



Exciting, nu? Cum ai putea sa strici asta?

E clasica batalie intre om si masina. E laitmotivul prezent in aproape fiecare productie SF. Ai in '97 un exemplu asemanator ce a ramas in istoria colectiva (Deep Blue vs Kasparov). Toate stelele s-au aliniat pentru ca KUKA sa fie HAL-ul al acestei generatii. Cum poti sa esuezi cu asa ceva?

Simplu:

  • nu le dai oamenilor un meci live in care sa traiasca drama limitarii umane
  • produsul tau nu este cel prezentat, drept urmare trisezi si faci un blat
  • prezinti cel mai rapid robot din lume in slow motion
  • pui prea mult accent pe factorul uman
  • alegi un mod dramatic de filmare pentru un eveniment lipsit de orice incarcare emotionala (pentru ca e fake)
  • folosesti CGI pentru a prezenta un produs real ce in teorie nu ar avea nevoie de aceasta cosmetizare
Asta au reusit sa faca azi cei de la KUKA. Toate reactiile pe care le-am urmarit vorbesc de un cacat de reclama, dezamagire sau despre asteptari spulberate. Despre dezamagire vorbesc si eu. Era o idee geniala ce se potrivea perfect cu produsul.

Duel-ul il puteti vedea aici si reprezinta aproape 4 minute de scarba si deziluzie.  Pentru mai multa dezamagire poti sa vezi making of-ul aici

So close Kuka ... so close.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…