Treceți la conținutul principal

Be prepared - lucrurile marunte pe care le car in permanenta in rucsac

In timp ce scriu aceste randuri, ma pregatesc de plecare intr-o mica aventura offroad prin Mehedinti. E aproape 7 dimineata, dar n-am putut sa dorm mai mult. "Nelinistea" bagajului nefacut m-a tinut treaz. Eh, glumesc. N-am reusit sa dorm din cauza excitement-ului (cum ar zice englezul) dinaintea unei aventuri. Bagajul oricum se face repede.


Arunc in graba in rucsac niste tricouri, un polar si niste indispensabile: gaz pentru Zippo, tutun cat sa imi ajunga o luna, o punga cu 450 de filtre, un briceag (ca e mai bine sa il ai la tine decat sa ii duci dorul), un micro patent multifunctional cu imbusuri si surubelnite, o baterie externa de 5000 mAh, manusi si un windstopper transformers style (bandana, caciula, esarfa si toate cele). Lucruri pe care le am cu mine in permanenta - indiferent de vreme sau locul in care ma duc. 

E bine sa fii pregatit. Asta zice si capra din Hoodwinked...


E putin nevrotic sa iei sfaturi de viata de la o capra care canta, dar intre noi fie vorba... presa a dat stiri si titluri mai senzationale. Oricum, sper ca ati avut 3 minute de rabdare ca sa urmariti cantecelul. E unul dintre cele mai bune din Hoodwinked - o animatie smarty de prin 2005.

Dar s-a facut deja tarziu (7:07), iar eu am ramas cu bagajul la nivel de vorbe. Trei Ford Kuga si un Ford Ranger ma asteapta sa ma duca in 4×4 Goodyear Experience powered by Tiriac Auto. E o reintoarcere placuta in cautarea viperelor cu corn (anul trecut au fost timide cu noi) si a oii la ceaun. Nu zic mai multe despre traseul propus! E o surpriza ce se va dezvalui incet incet pe hashtag-ul #Goodyear4x4 (Facebook, Twitter & Instagram).

Doviđenja - cum ar zice vecinii sarbi de peste Dunare :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…