Treceți la conținutul principal

Be prepared - lucrurile marunte pe care le car in permanenta in rucsac

In timp ce scriu aceste randuri, ma pregatesc de plecare intr-o mica aventura offroad prin Mehedinti. E aproape 7 dimineata, dar n-am putut sa dorm mai mult. "Nelinistea" bagajului nefacut m-a tinut treaz. Eh, glumesc. N-am reusit sa dorm din cauza excitement-ului (cum ar zice englezul) dinaintea unei aventuri. Bagajul oricum se face repede.


Arunc in graba in rucsac niste tricouri, un polar si niste indispensabile: gaz pentru Zippo, tutun cat sa imi ajunga o luna, o punga cu 450 de filtre, un briceag (ca e mai bine sa il ai la tine decat sa ii duci dorul), un micro patent multifunctional cu imbusuri si surubelnite, o baterie externa de 5000 mAh, manusi si un windstopper transformers style (bandana, caciula, esarfa si toate cele). Lucruri pe care le am cu mine in permanenta - indiferent de vreme sau locul in care ma duc. 

E bine sa fii pregatit. Asta zice si capra din Hoodwinked...


E putin nevrotic sa iei sfaturi de viata de la o capra care canta, dar intre noi fie vorba... presa a dat stiri si titluri mai senzationale. Oricum, sper ca ati avut 3 minute de rabdare ca sa urmariti cantecelul. E unul dintre cele mai bune din Hoodwinked - o animatie smarty de prin 2005.

Dar s-a facut deja tarziu (7:07), iar eu am ramas cu bagajul la nivel de vorbe. Trei Ford Kuga si un Ford Ranger ma asteapta sa ma duca in 4×4 Goodyear Experience powered by Tiriac Auto. E o reintoarcere placuta in cautarea viperelor cu corn (anul trecut au fost timide cu noi) si a oii la ceaun. Nu zic mai multe despre traseul propus! E o surpriza ce se va dezvalui incet incet pe hashtag-ul #Goodyear4x4 (Facebook, Twitter & Instagram).

Doviđenja - cum ar zice vecinii sarbi de peste Dunare :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.