Treceți la conținutul principal

Restaurantul chinezesc 5elemente

Saptamana trecuta, aproape ca mi-a fost distrusa o filozofie culinara dupa care ma ghidez cu sfintenie. E vorba de clasica "cu cat arata mai bine un restaurant chinezesc, cu atat se mananca mai prost". Zic aproape, pentru ca nu se face primavara cu un singur exemplu pozitiv.

Totusi, la restaurantul chinezesc 5elemente (Strada Icoanei 15, Bucuresti) am descoperit un festival al aromelor imbietoare. Nici nu era greu. Metropotam-ul l-a clasificat drept cel mai bun restaurant chinezesc din Bucuresti, iar Restograf i-a acordat in 2012 titlul cu acelasi nume. Cand astea doua site-uri de lifestyle se pun cap la cap, bai... trebuie sa fie adevarat.

Imagine via  Zoltán Marton
Locul arata foarte bine si are un grad scazut de kitsch, iar exteriorul nici macar nu te duce cu gandul ca in acel loc e un restaurant chinezesc. E genul de restaurant pe care eu l-as numi new wave in materie de mancare chinezeasca: modern, fara chelneri asiatici sau meniuri traduse cu toporul de Google Translate. Dar stai fara grija, bucataria pompeaza niste sange asiatic neprietenos atunci cand gateste si ii vari un flash sub ochi pentru a imortaliza momentul.

In schimb, compenseaza personalul care te serveste. Zambind permanent si nelasandu-ti paharul de vin sa se goloeasca, calea catre o seara plina de euforie este asigurata.

M-a surprins cat de micuta e bucataria de la subsol - cam 30-35 metri patrati in care 2 bucatari zburda de colo-n colo
Meniul pe care l-am incercat a fost bazat pe fructe de mare si peste - doua lucruri care nu sunt foarte sus in preferintele mele culinare. Stiu. Cine naiba nu este fan aqua-rieni? Eh. Mie. Cu toate astea, pestele Gang Shao (crap) si dorada afumata au fost appealing chiar si pentru mine. Nu mi s-au parut ca au un gust pregnant asiatic, dar s-au legat foarte frumos cu starea mea de spirit din acel moment (sa nu uitam de paharul de vin care nu se mai termina).

Nici de crevetii in sos picant sau usturoi nu-mi este rusine, si ei au delectat cu succes papilele gustative. Iar pentru ca vorbim de extaz, spanacul cu ciuperci m-a facut sa oftez de placere (nu credeam ca o sa impreunez vreodata pe blog aceste doua cuvinte). Nu se intampla atat de des sa fiu surprins de un gust chinezesc, dar ciupercile alea au fost perfect preparate. De fapt, toata mancarea a fost foarte buna - chit ca percep gustul respectiv ca fiind unul chinezesc-european.

De atat timp ma amagesc ca voi face si eu acasa telina picanta...
Telina picanta, vinetele cu 5 arome si salata de ridiche au fost si ele la inaltime, pavand drumul catre specialitatea restaurantului 5elemente: rata Gong Ting. Uh. Aici incep sa cunosc mai bine gusturile si pot sa fac o recomandare cu mana pe inima. E musai de incercat.

Cam atat si cu review-ul asta. Vorbele zise in targ de restaurantul 5elemente se potrivesc foarte bine cu cele d-acasa. S-ar putea sa fie cel mai bun chinezesc din Bucuresti - la mine sigur este in top, dar inca mai am vreo 2 recomandari de incercat.

Ah. Era sa uit. Ce este un review fara niste aspecte mai putin placute (sa nu zic negative). Principalul inconvenient pentru mine au fost tacamurile - doar pentru dreptaci. Stiu ca pare o non problema pentru voi - majoritatea (92% din oameni sunt dreptaci), dar pentru mine este un issue major mai ales cand imi dai niste tacamuri foarte lungi si foarte usoare. Zici ca tocmai am iesit din pestera atunci cand ma vezi cum ciopartesc (nu pot sa zic taiat) mancarea in farfurie.

Rata Gong Ting - ca-n povestea cu ratusca cea urata. 
O buba mai relevanta este pretul.

5elemente nu este un restaurant chinezesc si la pret (ieftin sau in cel mai rau caz average), e chiar destul de scumput. Poti sa lasi cu succes cateva sute de lei in doi - mai spre 200 daca e sa ma intrebi pe mine. Asta il face cumva prohibitiv pentru genul de loc unde te duci sa iti iei masa de pranz in fiecare zi sau restaurantul care iti satisface saptamanal nevoia gustului de mancare chinezeasca.

Cu toate astea, eu mi-am propus sa ma reintorc cat mai repede acolo.  Sunt curios sa le testez vita si capacitatea lor de a da un picant care e chiar picant ( o probleme mai veche a mea cu indarjirea restaurantelor chinezesti de a urca putin mai mult pe scara scoville ).

Mai multe informatii:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…