Treceți la conținutul principal

Pentru fiecare win, o mie de fail-uri apar pe internet!

Proptit intr-un toiag, va zic ca sunt un avid consumator de FAIL-uri. Ma amuza si cateodata ma sperie. Lipsa fricii si nebuniile tineretii sunt savuroase de vazut... mai ales cand esueaza. Te fac sa tresari putin si apoi sa te intrebi "la ce alt rezultat se asteptau???!?". Nici ei nu cred ca stiu.

Inaintea momentului culminant (pentru care ai dat click), ii privesti cu seriozitatea unui om destinat sa faca lucruri mari, iar apoi te hlizesti la impasibilitatea legilor fizicii de a i se supune. O numesc nebunia tineretii si o ador. Pentru o fractiune de secunda chiar il incurajezi, speri sa fie win-ul ala de care rar dai pe YouTube, dar unele lucruri nu se schimba niciodata. Totusi, le este de admirat perseverenta.

Au si de ce!  In esenta, este nevoia baiatului de se da in stamba pentru a o impresiona pe domnisoara. Lupta lor este nobila si neincetata, iar daca pentru asta trebuie sa mai ciupeasca putin din cascaval... Fie! In esenta, doar cel mai inventiv se va bucura de aprecierea ei.



As vrea sa zic ca la aceste ganduri nobile ma poarta fiecare FAIL de pe internet, dar v-as insela increderea. Ma bucur sa ii vad cum esueaza. Si nici nu pot sa ascund asta intre hohotele de ras. Fiecare esec te invata sa fii mai bun. Fiecare palma racoritoare peste ceafa te face sa planifici mai bine urmatoarea incercare.

Asta mi-a placut la noua campanie Sprite #refreshingtruth : un adevar racoritor la timpul lui poate sa faca minuni. Macar sa te invete sa inchizi usa, sa fii atent la detalii, sa realizezi ca nu poti sa indoi legile fizicii, ca asfaltul chiar doare, ca prietenii vor rade de tine si nu iti vor intinde o mana de ajutor si nu in ultimul rand... ca tot timpul e unul care a fail-uit mai bine ca tine si are mai multe views.

Stay fresh!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…