Treceți la conținutul principal

Un' te duci tu, micule?

Un titlu inspirat de celebrul festival din Bran, dar care concentreaza perfect ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta. Fratilor, am invins! UE a deschis larg bratele pentru a apuca mai bine un mic romanesc. Din 25 iunie, asta micu poate sa treaca granitele nestingherit. Chiar in reteta originala - cu bicarbonat de sodiu.

Victorie pe care am sarbatorit-o saptamana trecuta cu o degustare de mici. How cool is that?

Patru soiuri faimoase de mici mi-au trecut pe la nas: micii lui Iordache, mici de Obor, mici de Medgidia si micii de la Lehliu Gara. Pe toti i-am notat cam la fel la capitolul aspect - perpeliti cat trebuie pe gratarel si de dimensiuni rezonabile (ca doar criza a trecut). Interiorul medium-rare nu este nicio surpriza pentru orice connoisseur, si ma bucur ca n-am fost surprins neplacut la aceasta degustare.



Ce era mai greu de notat abia urma sa vina: factorul individul de arome pentru fiecare sortiment. Dupa cum probabil stiti, micii isi elibereaza buchetul doar in contactul direct cu bere. Unii profani iti vor spune ca mustarul este cel care porneste aceasta briza de vara, dar noi stim mai bine ca doar imbogateste aceste miresme in cavitatea nazala. Mai ales cel cu hrean.

Castigatorul l-am ales usor, dar luptele pentru pozitia secunda au fost seculare. E drept ca nimeni nu poate sa rivalizeze cu mamutul care este Lehliu Gara. O zona perfecta miticola, situata la granita de influenta intre clasicul mic Bucurestean si mult prea adoratul kebab Dobrogean, Lehliu este la jumatatea drumului catre mare. Fix acolo unde ti se face putin foame si iti soptesti - hai sa oprim la un mic, ca doar n-or fi controale pe A2.

Multumita lui Radu aveti si o poza. Pentru mine ritualul de degustare este sfant si nu implica captura vizuala. 

N-am avut inima sa aleg un singur loc doi, asa ca i-am ingramadit pe toti sub medalia de argint. Stiu ca nu toti micii au fost creati egali si ca n-ar trebui sa promovam aceast non-combat, dar m-am gandit ca in prima editie putem sa fim toti castigatori. Ce se va intampla la anul pe 25 iunie este deja alt mic de peste.

Pana atunci... sa ne antrenam. Competitia o sa fie mult mai apriga!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…