Treceți la conținutul principal

Un' te duci tu, micule?

Un titlu inspirat de celebrul festival din Bran, dar care concentreaza perfect ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta. Fratilor, am invins! UE a deschis larg bratele pentru a apuca mai bine un mic romanesc. Din 25 iunie, asta micu poate sa treaca granitele nestingherit. Chiar in reteta originala - cu bicarbonat de sodiu.

Victorie pe care am sarbatorit-o saptamana trecuta cu o degustare de mici. How cool is that?

Patru soiuri faimoase de mici mi-au trecut pe la nas: micii lui Iordache, mici de Obor, mici de Medgidia si micii de la Lehliu Gara. Pe toti i-am notat cam la fel la capitolul aspect - perpeliti cat trebuie pe gratarel si de dimensiuni rezonabile (ca doar criza a trecut). Interiorul medium-rare nu este nicio surpriza pentru orice connoisseur, si ma bucur ca n-am fost surprins neplacut la aceasta degustare.



Ce era mai greu de notat abia urma sa vina: factorul individul de arome pentru fiecare sortiment. Dupa cum probabil stiti, micii isi elibereaza buchetul doar in contactul direct cu bere. Unii profani iti vor spune ca mustarul este cel care porneste aceasta briza de vara, dar noi stim mai bine ca doar imbogateste aceste miresme in cavitatea nazala. Mai ales cel cu hrean.

Castigatorul l-am ales usor, dar luptele pentru pozitia secunda au fost seculare. E drept ca nimeni nu poate sa rivalizeze cu mamutul care este Lehliu Gara. O zona perfecta miticola, situata la granita de influenta intre clasicul mic Bucurestean si mult prea adoratul kebab Dobrogean, Lehliu este la jumatatea drumului catre mare. Fix acolo unde ti se face putin foame si iti soptesti - hai sa oprim la un mic, ca doar n-or fi controale pe A2.

Multumita lui Radu aveti si o poza. Pentru mine ritualul de degustare este sfant si nu implica captura vizuala. 

N-am avut inima sa aleg un singur loc doi, asa ca i-am ingramadit pe toti sub medalia de argint. Stiu ca nu toti micii au fost creati egali si ca n-ar trebui sa promovam aceast non-combat, dar m-am gandit ca in prima editie putem sa fim toti castigatori. Ce se va intampla la anul pe 25 iunie este deja alt mic de peste.

Pana atunci... sa ne antrenam. Competitia o sa fie mult mai apriga!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…