Treceți la conținutul principal

Cateodata ai una din zilele alea..

... cand nici dupa ce ai 309 kill-uri cu pusca cu luneta in Al Doilea Razboi Mondial, dintre care 36 sunt alti lunetisti... nu poti sa scapi de intrebari legate de ce fel de lenjerie porti pe sub uniforma. Chiar daca pe aceasta iti atarna Ordinul lui Lenin (cea mai inalta distinctie sovietica in momentul WW2), ziaristii nu pot decat sa se gandeasca la lipsa de stil pe care aceasta o uniforma o are. 

In plus, o domnisoara random de la Washington Post nu va reusi sa inteleaga cum un razboinic de succes nu face un efort sustinut sa arate bine in uniforma si sa faca uniforma sa arate bine. Ce? Ioana d'Arc si alte personaje marcante din razboaiele trecute nu sunt tot timpul infatisate in armuri lustruite exemplar? 

Se vor scrie randuri si randuri despre cum ai infulecat micul dejun, mai putin despre faptele tale din razboi. Or sa si omita sa mentioneze ca tu de fapt ai venit aici sa incerci sa convingi poporul american sa creeze al doilea front in potriva nazistilor. 

Principala grija a ziaristilor o sa fie sa observe ca nu te machiezi si sa te intrebe daca Armata Rosie are vreo interdictie pe acest subiect. E greu sa le explici ca in razboi nu prea te intereseaza sa te rujezi si sa iti dai cu fond de ten. Unghiile vopsite nu te ajuta mai bine sa te camuflezi. Si in mod cert nu ai timp sa iti dai genele cu rimel.

Justice Robert Jackson, Lyudmila Pavlichenko and Eleanor Roosevelt in 1942. Photo: Library of Congress
E vorba de Lyudmila Pavlichenko (foto centru / wiki), iar cele descrise mai sus sunt cat se poate de adevarate (sursa). Poate s-a intamplat asa doar pentru ca e femeie, dar am o urma de indoiala ca doar asta e singurul motiv. Fuga dupa senzational a ziaristilor nu este de azi de ieri. Era si acum 72 de ani si este si acum. Acum e pur si simplu full retard cu toate titlurile bombastice, dar esenta este aceeasi. 

Fara grija! Se intampla si acum mixul asta de sexism si fuga dupa senzational. Nu o sa iti vina sa crezi ce ii raspunde cosmonauta unui reporter care o intreaba cum o sa aranjeze parul cand se va afla pe statia spatiala (sursa). Spoiler - ii raspunde cu o intrebare retorica: " Dar de coafura colegilor mei nu esti interesat? "

Dar unde vroiam sa ajung cu toate chestiile astea? Presa nu s-a stricat. Presa asa a fost tot timpul. Chiar si la noi. Problema e ca pe langa hienele astea in continua cautare de senzational, mai erau si jurnalisti decenti. Acum pe cale de disparitie. Si nici macar protejati. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…