Treceți la conținutul principal

Cateodata ai una din zilele alea..

... cand nici dupa ce ai 309 kill-uri cu pusca cu luneta in Al Doilea Razboi Mondial, dintre care 36 sunt alti lunetisti... nu poti sa scapi de intrebari legate de ce fel de lenjerie porti pe sub uniforma. Chiar daca pe aceasta iti atarna Ordinul lui Lenin (cea mai inalta distinctie sovietica in momentul WW2), ziaristii nu pot decat sa se gandeasca la lipsa de stil pe care aceasta o uniforma o are. 

In plus, o domnisoara random de la Washington Post nu va reusi sa inteleaga cum un razboinic de succes nu face un efort sustinut sa arate bine in uniforma si sa faca uniforma sa arate bine. Ce? Ioana d'Arc si alte personaje marcante din razboaiele trecute nu sunt tot timpul infatisate in armuri lustruite exemplar? 

Se vor scrie randuri si randuri despre cum ai infulecat micul dejun, mai putin despre faptele tale din razboi. Or sa si omita sa mentioneze ca tu de fapt ai venit aici sa incerci sa convingi poporul american sa creeze al doilea front in potriva nazistilor. 

Principala grija a ziaristilor o sa fie sa observe ca nu te machiezi si sa te intrebe daca Armata Rosie are vreo interdictie pe acest subiect. E greu sa le explici ca in razboi nu prea te intereseaza sa te rujezi si sa iti dai cu fond de ten. Unghiile vopsite nu te ajuta mai bine sa te camuflezi. Si in mod cert nu ai timp sa iti dai genele cu rimel.

Justice Robert Jackson, Lyudmila Pavlichenko and Eleanor Roosevelt in 1942. Photo: Library of Congress
E vorba de Lyudmila Pavlichenko (foto centru / wiki), iar cele descrise mai sus sunt cat se poate de adevarate (sursa). Poate s-a intamplat asa doar pentru ca e femeie, dar am o urma de indoiala ca doar asta e singurul motiv. Fuga dupa senzational a ziaristilor nu este de azi de ieri. Era si acum 72 de ani si este si acum. Acum e pur si simplu full retard cu toate titlurile bombastice, dar esenta este aceeasi. 

Fara grija! Se intampla si acum mixul asta de sexism si fuga dupa senzational. Nu o sa iti vina sa crezi ce ii raspunde cosmonauta unui reporter care o intreaba cum o sa aranjeze parul cand se va afla pe statia spatiala (sursa). Spoiler - ii raspunde cu o intrebare retorica: " Dar de coafura colegilor mei nu esti interesat? "

Dar unde vroiam sa ajung cu toate chestiile astea? Presa nu s-a stricat. Presa asa a fost tot timpul. Chiar si la noi. Problema e ca pe langa hienele astea in continua cautare de senzational, mai erau si jurnalisti decenti. Acum pe cale de disparitie. Si nici macar protejati. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …