Treceți la conținutul principal

Cum convingi ca blogger oamenii sa mearga la vot? Simplu: Nu poti!

Desi sunt laudabile toate initiativele de gen pe care le-am vazut prin blogosfera, nu mi se pare ca vor avea rezultatul scontat. O zic cu o urma de regret, ca si eu am incercat in trecut sa conving oamenii sa isi exercite dreptul de a vota, dar chestia asta nu functioneaza. Va zic si de ce!

Sa luam ca exemplu audienta acestui blog. Ii excludem pe toti care nu stiu ca acesta e un blog. Apoi continuam sa ii eliminam pe cei care au ajuns cumva din google intamplare aici - oamenii n-au timp de asta. Ei au treaba lor si sper ca i-am ajutat sa si-o rezolve. Multimea inca pare ok asa ca scapam hateri, oameni care intra sa vada daca am murit sau nu si alte personaje care nu pun prea multa incredere in ceea ce scriu. Sa nu judecam! E o forma moderna de masochism si cineva trebuie sa o faca si pe asta.

Dupa aceste reduceri spectaculoase raman cu voi. Pe cativa va stiu, pe multi va banuiesc - in orice caz... va suspectez de inteligenta. Nu incerc sa va periez ca sa mai veniti pe la mine, dar asta e imaginea pe care imi place sa o am in cap cand scriu cate ceva. Si de fapt aici intervine problema.

Eu nu-mi imaginez cum niste oameni dupa chipul si asemanarea mea ar putea sa fie convinsi sa mearga la vot. Nu ii vad asteptand in fata browserului si spunandu-si "Fir-ai al dracu nihasa! Scrie ceva despre mersul la vot ca nu stiu daca sa ma duc sau nu". Decizia lor deja exista, iar eu nu simt ca as putea sa o schimb cu toate argumentele din lume. Asa ca de ce m-as chinui?

Nu mai bine vedem un video amuzant?



Ha! Capcana. You just got #VinoLaVot-rolled!

In loc de incheiere, voi raspunde la o intrebare care nu este pe buzele tuturor. Da. Voi merge la vot.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…