Treceți la conținutul principal

Publicitatea negativa e tot publicitate...

Recent - am share-uit un jeg de status de la o televiziune (realitatea) si mi s-a atras atentia ca am picat in capcana click bait-ului. Ca le-am facut trafic. Ca le-am facut jocul. Chiar daca am facut misto de ei, se poate considera ca pana la urma si publicitatea negativa e tot publicitate. Fuck that. 

Asta e momentul in care pun piciorul in prag. Nu. Publicitatea negativa e publicitatea negativa. Am aplicat filozofia asta cu "ignora si totul o sa fie bine in bula in care traiesti", dar nu se poate. Nu poti sa iti bagi capul in nisip si sa te astepti ca lumea o sa fie total schimbata cand il scoti. Nu. Suficient. De acum schimbam placa. 

Intreaba-ma de cate ori am intrat intr-un Profi  - inainte si dupa reclama cu mortul! Niciodata. Si asta e cauza a reclamei de cacat pe care au avut-o. Si nu este singurul brand de care ma feresc ca urmare a unei comunicari neinspirate, dar asumate. O scuza aruncata acolo putea sa salveze multe. 

Unde vreau sa ajung cu postul asta? Hai sa nu ne mai bagam capul in nisip cand vedem jeguri, click bait-uri, fuga stupida dupa senzational, reclame dubioase sau lucruri care contrazic intreaga noastra persoana. Eu de acum inainte vreau sa le arat cu degetul. Vreau sa rad de ei ca brand, dar mai important... de ei ca oameni. 

Te consideri jurnalist la Realitatea cu un headline precum I s-a desfacut fermoarul in direct. Ce s-a vazut? Frateeeee - HA! Voi rade de tine. Surpriza! Nu esti. Nu ai cum sa fii la ce articole sunt presarate pe site. Unele trebuie sa fie si ale tale. Asuma-ti vina. Macar ai luat bani pe jegul pe care l-ai livrat. 

Ai o reclama fabulos de jignitoare la orice fiinta umana cu un dram de bun simt? Felicitari! Ma voi uita la ea. Probabil de mai multe ori ca iti si permiti sa mi-o pagi pe gat in exces, dar nu iti voi cumpara produsul niciodata. NICIODATA! Am scris cu caps pe internet, so it must be true. 

Product placement-ul la emisiunea la care ma uit e facut cat sa deranjeze si un orb? Excelent! Care este competitia ta ca o voi cumpara cu placere! Nu vreau sa iti stric ppt-urile, dar nu sunt cretin. Nu trebuie sa imi arati produsul iar si iar in prim plan ca sa ma conving sa il cumpar. Am inteles. E bun. Hai sa nu exageram...

Nici nu vreau sa mai continui cu exemple. Cei care au inteles, au inteles. Bucurati-va la mega succes in ppt-uri, dar la cifre de afaceri mici in exceluri. Poate asa invatati ca unele limite nu trebuie depasite. 

Sunt ferm convins ca puteti sa traiti fara imputul meu financiar, problema cu adevara incepe sa se simta in momentul in care mai multi oameni incep sa gandeasca ca mine.  Ranchiuna asta poate a fie un lucru bun pe termen lung. Macar sa ii vezi cum se chinuie sa isi dea sama ce au gresit :)

Si ca sa concluzionez in forta intr-un ad homitem clasic prin care incerc sa demonstrez ca am dreptate... Spune-mi 3 baieti/barbati cu numele Iuda! Hai sa dau una mai usoara. Iti aduci aminte cand ai vazut in real life o mustacioara a la Hitler? Spune-mi un sandwich bun facut de un jurat Hells Kitchen... of. Asta chiar a fost low :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …