Treceți la conținutul principal

Publicitatea negativa e tot publicitate...

Recent - am share-uit un jeg de status de la o televiziune (realitatea) si mi s-a atras atentia ca am picat in capcana click bait-ului. Ca le-am facut trafic. Ca le-am facut jocul. Chiar daca am facut misto de ei, se poate considera ca pana la urma si publicitatea negativa e tot publicitate. Fuck that. 

Asta e momentul in care pun piciorul in prag. Nu. Publicitatea negativa e publicitatea negativa. Am aplicat filozofia asta cu "ignora si totul o sa fie bine in bula in care traiesti", dar nu se poate. Nu poti sa iti bagi capul in nisip si sa te astepti ca lumea o sa fie total schimbata cand il scoti. Nu. Suficient. De acum schimbam placa. 

Intreaba-ma de cate ori am intrat intr-un Profi  - inainte si dupa reclama cu mortul! Niciodata. Si asta e cauza a reclamei de cacat pe care au avut-o. Si nu este singurul brand de care ma feresc ca urmare a unei comunicari neinspirate, dar asumate. O scuza aruncata acolo putea sa salveze multe. 

Unde vreau sa ajung cu postul asta? Hai sa nu ne mai bagam capul in nisip cand vedem jeguri, click bait-uri, fuga stupida dupa senzational, reclame dubioase sau lucruri care contrazic intreaga noastra persoana. Eu de acum inainte vreau sa le arat cu degetul. Vreau sa rad de ei ca brand, dar mai important... de ei ca oameni. 

Te consideri jurnalist la Realitatea cu un headline precum I s-a desfacut fermoarul in direct. Ce s-a vazut? Frateeeee - HA! Voi rade de tine. Surpriza! Nu esti. Nu ai cum sa fii la ce articole sunt presarate pe site. Unele trebuie sa fie si ale tale. Asuma-ti vina. Macar ai luat bani pe jegul pe care l-ai livrat. 

Ai o reclama fabulos de jignitoare la orice fiinta umana cu un dram de bun simt? Felicitari! Ma voi uita la ea. Probabil de mai multe ori ca iti si permiti sa mi-o pagi pe gat in exces, dar nu iti voi cumpara produsul niciodata. NICIODATA! Am scris cu caps pe internet, so it must be true. 

Product placement-ul la emisiunea la care ma uit e facut cat sa deranjeze si un orb? Excelent! Care este competitia ta ca o voi cumpara cu placere! Nu vreau sa iti stric ppt-urile, dar nu sunt cretin. Nu trebuie sa imi arati produsul iar si iar in prim plan ca sa ma conving sa il cumpar. Am inteles. E bun. Hai sa nu exageram...

Nici nu vreau sa mai continui cu exemple. Cei care au inteles, au inteles. Bucurati-va la mega succes in ppt-uri, dar la cifre de afaceri mici in exceluri. Poate asa invatati ca unele limite nu trebuie depasite. 

Sunt ferm convins ca puteti sa traiti fara imputul meu financiar, problema cu adevara incepe sa se simta in momentul in care mai multi oameni incep sa gandeasca ca mine.  Ranchiuna asta poate a fie un lucru bun pe termen lung. Macar sa ii vezi cum se chinuie sa isi dea sama ce au gresit :)

Si ca sa concluzionez in forta intr-un ad homitem clasic prin care incerc sa demonstrez ca am dreptate... Spune-mi 3 baieti/barbati cu numele Iuda! Hai sa dau una mai usoara. Iti aduci aminte cand ai vazut in real life o mustacioara a la Hitler? Spune-mi un sandwich bun facut de un jurat Hells Kitchen... of. Asta chiar a fost low :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…