Treceți la conținutul principal

Masochismul platitorului de bilet

Nevoia asta de a face un lucru care iti displace doar pentru ca l-ai platit este probabil cea mai romaneasca insusire cu putinta. Mie personal imi este strain motivul pentru care te-ai supune la aceasta tortura de dragul celor cativa zeci de lei cheltuiti pe bilet. Cu siguranta poti sa faci ceva mai bun cu timpul tau si care sa iti placa mai mult in cele 2-3 ore pe care le pierzi in spume.

Ridica-te naiba si pleaca! Nu te mai chinui ca te observ si mi se face si mie mila de tine. Parca as vrea eu sa iti curm suferinta. Sa fiu eu cel care te salveaza de aceasta corvoada. Sa fiu eu eroul pe care il asteptai in intuneric. 

Am doua exemple de anul acesta cu care as vrea sa zugravresc argumentul acestui masochism.

In primavara la Festivalul International de Teatru de la Sibiu am avut ghinionul sa am niste bilete pe ultimul rand la o piesa in germana. Nu era dracul chiar atat de negru daca o conjunctura de miopie si incompetenta organizatorica nu faceau piesa imposibil de urmarit - subtirarea stra-verzuie cu un font de 12 era proiectata in out of focus in extremitatile scenei. 

Presupunand ca erai inzestrat cu o privire de supererou care putea sa compenseze lipsa de focus, tot ramaneai cu dilema "citesc subtitrarea sa inteleg piesa, dar nu o voi putea vedea efectiv pentru ca subtitrarea e atat de departe de actiunea de pe scena... sau invers". Mi se parea ca trebuia sa fac o alegere meschina care oricum nu m-ar fi satisfacut, asa ca m-am ridicat si am plecat dupa 10 minute de tortura. 

Eh. Aici intervine masochismul romanesc. Dupa piesa m-am strecurat la o terasa fix langa sala de teatru, iar timp de 2 ore (cat avea piesa) n-am mai vazut pe nimeni sa iasa. Si va rog sa nu-mi spuneti ca toti erau vorbitori nativi de germana. In momentele premergatoare plecarii am tot auzit susoteli in sala referitoare la problema. Am simtit forfota si nelinistea altor zeci de privitori cu aceeasi problema ca a mea. Totusi, oamenii au preferat sa stea in sala. Sa se chinuie. Sa nu se simta inselati de cei 30 de lei dati pe bilet. Sa isi strice definitiv si iremediabil parerea despre o piesa ce altfel parea sa aiba un potential enorm. 


A doua experienta a venit aseara la Interstellar - filmul scifi ultra laudat de toata lumea. In fata mea s-a asezat un grup de fete de liceu cu un patriarh cu freza à la macklemore care avea cam aceeasi varsta cu ele. Friend zone-uit de printese si probabil dezamagit de lipsa explozilor cu care l-a obisnuit michael bay, carnatul asta a stat tot filmul si s-a jucat pe telefon. Ocazional se mai sms-uia cu o fata, dar mai tot timpul a stat cu nasul in telefon. 

In coltul celalalt aveam o alta printesa care facea acelasi lucru, doar ca micuta a inceput sa prinda si voce dupa vreo 30 de minute de film. Voce care fie vorbea la telefon, fie discuta intens o vizibila problema cu celelalte - varianta scurta e ca nu stiu care colega/prietena/cunoscuta a zis nu stiu ce de ea. Asta e o presupunere grosolana din partea pentru ca vocea de soricel excitat m-a zgariat pe creier si evitam cu tot dinadinsul sa urmaresc desfasurarea dramei adolescentine. 

Pentru ca nu mi-am permis o aroganta a la Ciubotaru, m-am dus si le-am reamintit de motivul pentru care ne-am adunat toti in acea incapere intunecata. A functionat! Semn ca bunul simt invinge intotdeauna. Eh. Sau cel putin o ora jumatate. Pentru ca problema a reaparut, discutiile cu voce tare s-au amplificat si printesele noastre s-au reactivat. 

Moment in care iar nu mi-am permis o aroganta, asa ca le-am explicat cu vocea mea plapanda ce inseamna un punct culminant si ce inseamna un film science fiction asteptat de atat de multi oameni. Totusi, am reusit sa rezonez cu ele in momentul in care le-am explicat cum lucrurile importante in viata nu trebuie puse on hold din cauza unui film, ci trebuie rezolvate imediat, mai ales ca mai erau lejer 20 de minute de pelicula. Succes. S-au ridicat si au plecat. 

Dar asta ma reintoarce la inceputul insemnarii. De ce te-ai supune voit la aproape 3 ore de tortura? De ce ai sta in bezna sa te joci pe telefonul mobil. De ce nu pleci daca ai o problema atat de importanta care nu mai suporta amanare? Sunt doar 25 de lei. Zen-ul tau si fericirea ta nu ar trebui sa aibe un pret. 

Ma intristez cand vad astfel de exemple de oameni care pun mai mult pret pe leii cheltuit pe bilet decat pe buna lor stare. Oameni care sunt prinsi de propria lor nevoie de a justifica cumva banii ca nu au aruncat banii respectiv pe fereastra. Ca nu s-au inselat si ca nu au facut o alegere gresita. Oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Oameni pe care ii putem ghida catre lumina. Catre o viata mai buna atat pentru ei cat si pentru noi. 

Din acest motiv, te inviti pe tine cititorul sa nu mai stai nepasator cand vezi astfel de oameni torturati de pretul biletului. Sa nu fi indiferent la suferinta celor din jurul tau. Sa ii ajuti prin explicatii si bun simt sa isi gaseasca calea catre semnuletul ala verde cu omuletul pe fuga! Impreuna putem sa ne bucuram naiba de un film bun.

Ah da. Interstellar e un film bun. E musai de vazut chiar daca e mult prea hype-uit pentru ceea ce iti livreaza. Zic doar asa - nu te astepta la noul 2001 A Space Odyssey. 

Comentarii

  1. Nu suntem singura natie cu problema asta, dar excelam in auto-distrugerea de care ziceai. Read this http://youarenotsosmart.com/2011/03/25/the-sunk-cost-fallacy/

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta pare sa fie aproape aceeasi premiza ca cea din filmului Interstellar :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…

Băi băiete, ce naiba s-a întâmplat cu manele de au ajuns în halul ăsta?

Mă uitam azi pe YouTube trending și am dat peste ultimul super hit Guță. Am dat click de curiozitate, că așa se zice întotdeauna pe internet, să vadă și ochiul meu ce mai e pe val în zona asta muzicală. Șoc și groază. Dezastru. INCREDIBIL!

Intro-ul este unul banal și nu te atrage la aruncat nici măcar cu monede în cântăreț. Guță este în mizerie și a ajuns să poarte Calvin Klein. Calvin-Fucking-Klein! Opulența a dispărut și cum petrece cu cafea la dozator și apă plată. Fata aia e mai înfofolită ca un prichindel înainte de Revoluție - nu tu decolteu generos sau animal print. Băi băiete!!! Ce dracu e asta?

Pentru mine, Maestrul este era cel dintâi profesor de șmecherie al țarii. O legendă ce acum 5 ani ne-a făcut tuturor o favoare și ne-a adus pe calea cea buna printr-o exercițiu de forță și artă ce, pentru mine cel puțin, a rămas în istorie ca cel mai mișto videoclip de manele al tuturor timpurilor. Îi dau embed mai jos că să vedeți despre ce e vorba, deși cred că toți știți la ce mă r…