Treceți la conținutul principal

Masochismul platitorului de bilet

Nevoia asta de a face un lucru care iti displace doar pentru ca l-ai platit este probabil cea mai romaneasca insusire cu putinta. Mie personal imi este strain motivul pentru care te-ai supune la aceasta tortura de dragul celor cativa zeci de lei cheltuiti pe bilet. Cu siguranta poti sa faci ceva mai bun cu timpul tau si care sa iti placa mai mult in cele 2-3 ore pe care le pierzi in spume.

Ridica-te naiba si pleaca! Nu te mai chinui ca te observ si mi se face si mie mila de tine. Parca as vrea eu sa iti curm suferinta. Sa fiu eu cel care te salveaza de aceasta corvoada. Sa fiu eu eroul pe care il asteptai in intuneric. 

Am doua exemple de anul acesta cu care as vrea sa zugravresc argumentul acestui masochism.

In primavara la Festivalul International de Teatru de la Sibiu am avut ghinionul sa am niste bilete pe ultimul rand la o piesa in germana. Nu era dracul chiar atat de negru daca o conjunctura de miopie si incompetenta organizatorica nu faceau piesa imposibil de urmarit - subtirarea stra-verzuie cu un font de 12 era proiectata in out of focus in extremitatile scenei. 

Presupunand ca erai inzestrat cu o privire de supererou care putea sa compenseze lipsa de focus, tot ramaneai cu dilema "citesc subtitrarea sa inteleg piesa, dar nu o voi putea vedea efectiv pentru ca subtitrarea e atat de departe de actiunea de pe scena... sau invers". Mi se parea ca trebuia sa fac o alegere meschina care oricum nu m-ar fi satisfacut, asa ca m-am ridicat si am plecat dupa 10 minute de tortura. 

Eh. Aici intervine masochismul romanesc. Dupa piesa m-am strecurat la o terasa fix langa sala de teatru, iar timp de 2 ore (cat avea piesa) n-am mai vazut pe nimeni sa iasa. Si va rog sa nu-mi spuneti ca toti erau vorbitori nativi de germana. In momentele premergatoare plecarii am tot auzit susoteli in sala referitoare la problema. Am simtit forfota si nelinistea altor zeci de privitori cu aceeasi problema ca a mea. Totusi, oamenii au preferat sa stea in sala. Sa se chinuie. Sa nu se simta inselati de cei 30 de lei dati pe bilet. Sa isi strice definitiv si iremediabil parerea despre o piesa ce altfel parea sa aiba un potential enorm. 


A doua experienta a venit aseara la Interstellar - filmul scifi ultra laudat de toata lumea. In fata mea s-a asezat un grup de fete de liceu cu un patriarh cu freza à la macklemore care avea cam aceeasi varsta cu ele. Friend zone-uit de printese si probabil dezamagit de lipsa explozilor cu care l-a obisnuit michael bay, carnatul asta a stat tot filmul si s-a jucat pe telefon. Ocazional se mai sms-uia cu o fata, dar mai tot timpul a stat cu nasul in telefon. 

In coltul celalalt aveam o alta printesa care facea acelasi lucru, doar ca micuta a inceput sa prinda si voce dupa vreo 30 de minute de film. Voce care fie vorbea la telefon, fie discuta intens o vizibila problema cu celelalte - varianta scurta e ca nu stiu care colega/prietena/cunoscuta a zis nu stiu ce de ea. Asta e o presupunere grosolana din partea pentru ca vocea de soricel excitat m-a zgariat pe creier si evitam cu tot dinadinsul sa urmaresc desfasurarea dramei adolescentine. 

Pentru ca nu mi-am permis o aroganta a la Ciubotaru, m-am dus si le-am reamintit de motivul pentru care ne-am adunat toti in acea incapere intunecata. A functionat! Semn ca bunul simt invinge intotdeauna. Eh. Sau cel putin o ora jumatate. Pentru ca problema a reaparut, discutiile cu voce tare s-au amplificat si printesele noastre s-au reactivat. 

Moment in care iar nu mi-am permis o aroganta, asa ca le-am explicat cu vocea mea plapanda ce inseamna un punct culminant si ce inseamna un film science fiction asteptat de atat de multi oameni. Totusi, am reusit sa rezonez cu ele in momentul in care le-am explicat cum lucrurile importante in viata nu trebuie puse on hold din cauza unui film, ci trebuie rezolvate imediat, mai ales ca mai erau lejer 20 de minute de pelicula. Succes. S-au ridicat si au plecat. 

Dar asta ma reintoarce la inceputul insemnarii. De ce te-ai supune voit la aproape 3 ore de tortura? De ce ai sta in bezna sa te joci pe telefonul mobil. De ce nu pleci daca ai o problema atat de importanta care nu mai suporta amanare? Sunt doar 25 de lei. Zen-ul tau si fericirea ta nu ar trebui sa aibe un pret. 

Ma intristez cand vad astfel de exemple de oameni care pun mai mult pret pe leii cheltuit pe bilet decat pe buna lor stare. Oameni care sunt prinsi de propria lor nevoie de a justifica cumva banii ca nu au aruncat banii respectiv pe fereastra. Ca nu s-au inselat si ca nu au facut o alegere gresita. Oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Oameni pe care ii putem ghida catre lumina. Catre o viata mai buna atat pentru ei cat si pentru noi. 

Din acest motiv, te inviti pe tine cititorul sa nu mai stai nepasator cand vezi astfel de oameni torturati de pretul biletului. Sa nu fi indiferent la suferinta celor din jurul tau. Sa ii ajuti prin explicatii si bun simt sa isi gaseasca calea catre semnuletul ala verde cu omuletul pe fuga! Impreuna putem sa ne bucuram naiba de un film bun.

Ah da. Interstellar e un film bun. E musai de vazut chiar daca e mult prea hype-uit pentru ceea ce iti livreaza. Zic doar asa - nu te astepta la noul 2001 A Space Odyssey. 

Comentarii

  1. Nu suntem singura natie cu problema asta, dar excelam in auto-distrugerea de care ziceai. Read this http://youarenotsosmart.com/2011/03/25/the-sunk-cost-fallacy/

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta pare sa fie aproape aceeasi premiza ca cea din filmului Interstellar :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…