Treceți la conținutul principal

Niste cifre interesante despre infractionalitatea in US of A

Citeam ieri un articol care ridica la fileu o dilema - ai infractionalitate mai mica pentru ca ai legi mai dure sau pentru ca ai atat de multi oameni intemnitati? Graficele de mai jos te vor face sa zici ca de fapt ambele necunoscute ale dilemei reprezinta acelasi lucru. Al treilea pare venit din neant...

Intre anii '60-'80, criminalitatea aproape ca s-a triplat in US. Fapt care a atras atentia politicienilor, asa ca s-a inceput o serie de reforme legislative pentru legi mai dure, politie mai numeroasa si mai bine pregatita si sentinte obligatorii mai mari. Fast forward 30 de ani si te trezesti ca ai de aproape 4 ori mai multi detinuti fata de cati aveai in anii 80, dar si criminalitate cu aproape 45% mai mica.



Totusi, broblem! Din anii 80 ti-a scazut sistematic numarul de infractionalitati si numarul de arestari, iar cu toate astea tie tot iti creste numarul de prizonieri. Pai de ce? Pentru ca sansele de incarcerare au crescut semnificati pentru fiecare persoana arestata, iar odata prins persoana respectiva primeste sentinte mai mari. Cat exact?

Un exemplu pentru droguri: in '86 luai in medie 22 de luni pentru trafic, medie care aproape s-a triplat (62 de luni) in 2004. Nicio surpriza aici ca numarul celor condamnati s-a inzecit (41 000 vs 491 600).



Pedepsele au ajuns atat de infricosatoare incat cei arestati prefera sa cada la o mica intelegere cu procurorul pentru a isi asigura un timp mai scurt petrecut in inchisoare. Din 2004 pana acum, doar 5% din condamnari au fost dictate de jurati. 95% au preferat sa pledeze vinovati decat sa isi incerce sansele in proces.

Desi este o dovada de eficienta a sistemului, nu pot sa nu ma infricosez putin avand in vedere ca pedepsele au sentinte minime reglementate (ia-ti adio de la un judecator care ) si doar 3% au sanse vreodata sa fie eliberati conditionat. Trei la suta din cei 1.57 milioane (2012) inseamna cam 47 000 care are avea o sansa sa faca mai putina incarcerare.


La final las print screen-ul asta dintr-un raport de prin 2012 al US Department of Justice pentru a elucida odata pentru totdeauna daca majoritatea celor din inchisoare sunt condamnati pentru something something cu droguri. Nu. Sau mai degraba nu chiar. Nu sunt condamnati doar pentru droguri, de obicei ii mai insotesc si alte acuzatii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…