Treceți la conținutul principal

Niste cifre interesante despre infractionalitatea in US of A

Citeam ieri un articol care ridica la fileu o dilema - ai infractionalitate mai mica pentru ca ai legi mai dure sau pentru ca ai atat de multi oameni intemnitati? Graficele de mai jos te vor face sa zici ca de fapt ambele necunoscute ale dilemei reprezinta acelasi lucru. Al treilea pare venit din neant...

Intre anii '60-'80, criminalitatea aproape ca s-a triplat in US. Fapt care a atras atentia politicienilor, asa ca s-a inceput o serie de reforme legislative pentru legi mai dure, politie mai numeroasa si mai bine pregatita si sentinte obligatorii mai mari. Fast forward 30 de ani si te trezesti ca ai de aproape 4 ori mai multi detinuti fata de cati aveai in anii 80, dar si criminalitate cu aproape 45% mai mica.



Totusi, broblem! Din anii 80 ti-a scazut sistematic numarul de infractionalitati si numarul de arestari, iar cu toate astea tie tot iti creste numarul de prizonieri. Pai de ce? Pentru ca sansele de incarcerare au crescut semnificati pentru fiecare persoana arestata, iar odata prins persoana respectiva primeste sentinte mai mari. Cat exact?

Un exemplu pentru droguri: in '86 luai in medie 22 de luni pentru trafic, medie care aproape s-a triplat (62 de luni) in 2004. Nicio surpriza aici ca numarul celor condamnati s-a inzecit (41 000 vs 491 600).



Pedepsele au ajuns atat de infricosatoare incat cei arestati prefera sa cada la o mica intelegere cu procurorul pentru a isi asigura un timp mai scurt petrecut in inchisoare. Din 2004 pana acum, doar 5% din condamnari au fost dictate de jurati. 95% au preferat sa pledeze vinovati decat sa isi incerce sansele in proces.

Desi este o dovada de eficienta a sistemului, nu pot sa nu ma infricosez putin avand in vedere ca pedepsele au sentinte minime reglementate (ia-ti adio de la un judecator care ) si doar 3% au sanse vreodata sa fie eliberati conditionat. Trei la suta din cei 1.57 milioane (2012) inseamna cam 47 000 care are avea o sansa sa faca mai putina incarcerare.


La final las print screen-ul asta dintr-un raport de prin 2012 al US Department of Justice pentru a elucida odata pentru totdeauna daca majoritatea celor din inchisoare sunt condamnati pentru something something cu droguri. Nu. Sau mai degraba nu chiar. Nu sunt condamnati doar pentru droguri, de obicei ii mai insotesc si alte acuzatii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …