Treceți la conținutul principal

Ce s-a intamplat cu (generatia) emo?

A observat cineva ca au disparut? A documentat cineva ultimele zile de emotie pubertina nestavilita? Stim ce s-a intamplat cu ei? Imi dau seama ca e posibil sa nu ne interese, dar totusi vorbim de o intreaga generatie emotiva si neinteleasa. Macar in momentul extinctiei sa ne intereseze de ei.

Initial m-am gandit ca s-au curatat. Cand vorbesti prea mult de sinucideri si o societate aspra care nu rezoneaza emotional cu tine, te astepti ca multi dintre ei sa cedeze in lupta cu viata. Nimic nu este mai departe de adevar precum aceasta presupunere. Surprinzator sau nu - rata de sinucidere intre adolescenti chiar a scazut in zilele de glorie ale generatiei emo (2000-2008).  Ha!

Teen Homicide, Suicide and Firearm Deaths.pdf

Atunci ce s-a intamplat? Unde s-au dus? Cine sunt? Sunt printre noi?

Raspunsul nu este simplu - va zic! m-am gandit aproape 10 minute la el - si multora nu o sa le placa: emo kidzii de ieri sunt hipsterii de azi. Autoflagelarea a devenit ironica. Plansul in colt a fost inlocuit cu putin rose de chiilax. Negrul a devenit cacaniul vintage, iar incapacitatea de a creste par facial a invins pubertatea prin mustacioara hipstareasca.

Dar nu disperati! Avem o noua subcultura care prinde radacini si de care putem sa radem putin zilele astea: vampire kids. Ah. Credeai ca saga Twilight (2008-2012) s-a terminat fara sa lase o cicatrice adanca? o pofta nestapanita? o dorinta ascunsa?

Neah. Uita-te doar la cate seriale tematice au aparut cat timp n-ai fost atent: True Blood (2008), Being Human UK (2009), The Vampire Diaries (2009), Sanctuary (2007) sau mai recent The Originals (2013).

A prins si la noi curentul asta? Nu prea. La noi de fapt nu prea se prinde nimic pe bune. Nici hipsterii nostri nu sunt ca ai lor, nici emo-kidzii nu erau atat de emotionali. La noi totul e mai asa la caterinca. Mai facut pe jumatate de norma, cu stangacia de rigoare si sub sfintele cuvinte "las-o ba ca merge asa".

Gata! Acum stiti ce s-a intamplat cu generatia emo :)

Comentarii

  1. gigele, esti prost sau esti prost ?
    pe cine crezi ca intereseaza tampenia asta ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe tine. Ai dat click, n-a fost niciun click bait :)

    RăspundețiȘtergere
  3. vacanta mare rullz !
    cum fac rost de scrisoarea a 3-a?

    RăspundețiȘtergere
  4. perfect adevarat! multam de share!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…