Treceți la conținutul principal

Profilul personal de Facebook este spatiu public! Afla cum te AFECTEAZA!

Profilul personal de Facebook este un spaţiu public şi nu privat. A hotărât Înalta Curte de Casatie şi Justiţie, care a dat o decizie irevocabilă într-un dosar ce privea o postare pe o pagina personală de Facebook. (sursa)
Raspunsul scurt la intrebarea 'Si cum ma afecteaza pe mine asta?' este nu te afecteaza.

Si cu asta as fi incheiat postarea, dar simt nevoia sa justific putin raspunsul.

Nu te afecteaza pentru ca:
  • nu esti rasist
  • nu esti xenofob
  • nu esti homofob
  • nu esti extremist
  • nu te arunci in declaratii care instiga la violenta fata de cineva
  • nu esti suficient de naiv sa crezi ca ceea ce spui pe internet nu are aceeasi importanta cu ceea ce zici in fata unei camere TV 
  • ai o inteligenta care iti permite sa respiri cu gura inchisa
  • pentru ca iti dai seama ca Facebook-ul tau nu este chiar al tau, ca doar nu ti-o facut tac-tu pagina
  • iti dai seama ca prietenii de pe Facebook nu sunt chiar ca prietenii din lumea offline... sau poate ca sunt. La o postare "only for friends" cineva tot i-a dat report Report :)
  • in goana dupa like-uri sunt unele chestii care n-ar trebui spuse. Mai ales cand Likeu' nu e pasiunea ta
  • folosesti Facebook-ul sa comunici momente placute si nu frustrari pe care nimeni n-are chef sa le citeasca
  • esti un om normal cu preocupari normale. Chiar daca suna banal, in lumea asta in care toti vor sa fie speciali, am ajuns sa apreciez foarte mult oamenii normali
  • pentru ca ai bun simt
  • ai citit TOS-ul Facebook: "#7 You will not post content that: is hate speech, threatening, or pornographic; incites violence; or contains nudity or graphic or gratuitous violence."
Si pentru ca in general in viata te ghidezi dupa vorbele marelui Dwight din The Office

imagine gasita aici
Simplu, nu? 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…