Treceți la conținutul principal

Profilul personal de Facebook este spatiu public! Afla cum te AFECTEAZA!

Profilul personal de Facebook este un spaţiu public şi nu privat. A hotărât Înalta Curte de Casatie şi Justiţie, care a dat o decizie irevocabilă într-un dosar ce privea o postare pe o pagina personală de Facebook. (sursa)
Raspunsul scurt la intrebarea 'Si cum ma afecteaza pe mine asta?' este nu te afecteaza.

Si cu asta as fi incheiat postarea, dar simt nevoia sa justific putin raspunsul.

Nu te afecteaza pentru ca:
  • nu esti rasist
  • nu esti xenofob
  • nu esti homofob
  • nu esti extremist
  • nu te arunci in declaratii care instiga la violenta fata de cineva
  • nu esti suficient de naiv sa crezi ca ceea ce spui pe internet nu are aceeasi importanta cu ceea ce zici in fata unei camere TV 
  • ai o inteligenta care iti permite sa respiri cu gura inchisa
  • pentru ca iti dai seama ca Facebook-ul tau nu este chiar al tau, ca doar nu ti-o facut tac-tu pagina
  • iti dai seama ca prietenii de pe Facebook nu sunt chiar ca prietenii din lumea offline... sau poate ca sunt. La o postare "only for friends" cineva tot i-a dat report Report :)
  • in goana dupa like-uri sunt unele chestii care n-ar trebui spuse. Mai ales cand Likeu' nu e pasiunea ta
  • folosesti Facebook-ul sa comunici momente placute si nu frustrari pe care nimeni n-are chef sa le citeasca
  • esti un om normal cu preocupari normale. Chiar daca suna banal, in lumea asta in care toti vor sa fie speciali, am ajuns sa apreciez foarte mult oamenii normali
  • pentru ca ai bun simt
  • ai citit TOS-ul Facebook: "#7 You will not post content that: is hate speech, threatening, or pornographic; incites violence; or contains nudity or graphic or gratuitous violence."
Si pentru ca in general in viata te ghidezi dupa vorbele marelui Dwight din The Office

imagine gasita aici
Simplu, nu? 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …