Treceți la conținutul principal

Blasfemia si libertatea de exprimare

Doua filozofii foarte diferite de a iti tine gura sau de a iti da drumul la gura. Pot sa convietuiasca? Se exclud reciproc? Eh. Istoria ne invata ca fiecare trend are sustinatori infocati, dar care in general tind sa isi vada doar interesul propriei ograzi. Este usor sa arunci cu blasfemie in stanga si in dreapta atunci cand nu-ti convine ceva, la fel de usor precum poti sa ascunzi orice prostie ce iti trece prin minte in spatele libertatii de exprimare. Si sincer nu ai cum sa te intelegi cu unii sau cu altii.

Religia este nelimitata, iar libertatea nu poate sa fie ingradita.

Dar daca ar exista limite? Daca libertatea ta s-ar opri unde libertatea mea incepe, iar opiniile si convingerile tale religioase le-ai pastra pentru tine si cei ca tine? Oare nu ne-am intelege mai bine introducand un factor 3rd party numit bun simt?

Sa luam cazul Charlie Hebdo. La nici mai putin de 24 de ore dupa incident ii vad numiti eroi ai libertatii de exprimare. Este cu adevarat tragic ce s-a intamplat in redactie, dar e cale lunga sa numesti martiri niste oameni care au pus pe hartie niste stereotipuri rasiste. Similar - ai o problema daca te apuci sa impusti oameni din cauza unor desene.

Bunul simt spune ca poate nu e cazul sa faci misto de un simbol religios in conditiile in care ai primit semnale (pacifiste si violetene) ca ceea ce faci tu deranjeaza. Mai ales in situatia in care guvernul a trebuit sa inchida scoli, gradinite si consulate in ziua in care mai scoteai un numar care ridiculiza o intreaga religie. Merita sa continui sa faci asta in conditiile in care iti e cunoscut ca pui in pericol viata altora?

Bunul simt spune ca puteai sa ignori niste desene nu prea amuzante. Lucru facut de foarte multi. Totusi, au fost oameni denjati care si-au exprimat fara succes dezacordul in scris si chiar legal. Problema e ca fiecare religie isi are o mana de extremisti care nu prea s-au dus pe la show-uri de stand up. Bunul simt nu prea rezoneaza cu genul asta de oameni.

Si uite asa incepe hora: tu desenezi, aia te ameninta, desenezi un raspuns la amenintarile primite si esti amenintat iar. Nu stiu cum se putea solutiona asta altfel fara ca o parte participanta in acest joc sa cedeze. Dar poate sa cedeze cineva care stie ca are dreptate?

Singurul lucru care ne ramane e sa ne amagim ca la noi nu gasesti fanatici religiosi si oameni care au inteles libertatea gresit. Macar una dintre afirmati de era adevarata...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…