Treceți la conținutul principal

Blasfemia si libertatea de exprimare

Doua filozofii foarte diferite de a iti tine gura sau de a iti da drumul la gura. Pot sa convietuiasca? Se exclud reciproc? Eh. Istoria ne invata ca fiecare trend are sustinatori infocati, dar care in general tind sa isi vada doar interesul propriei ograzi. Este usor sa arunci cu blasfemie in stanga si in dreapta atunci cand nu-ti convine ceva, la fel de usor precum poti sa ascunzi orice prostie ce iti trece prin minte in spatele libertatii de exprimare. Si sincer nu ai cum sa te intelegi cu unii sau cu altii.

Religia este nelimitata, iar libertatea nu poate sa fie ingradita.

Dar daca ar exista limite? Daca libertatea ta s-ar opri unde libertatea mea incepe, iar opiniile si convingerile tale religioase le-ai pastra pentru tine si cei ca tine? Oare nu ne-am intelege mai bine introducand un factor 3rd party numit bun simt?

Sa luam cazul Charlie Hebdo. La nici mai putin de 24 de ore dupa incident ii vad numiti eroi ai libertatii de exprimare. Este cu adevarat tragic ce s-a intamplat in redactie, dar e cale lunga sa numesti martiri niste oameni care au pus pe hartie niste stereotipuri rasiste. Similar - ai o problema daca te apuci sa impusti oameni din cauza unor desene.

Bunul simt spune ca poate nu e cazul sa faci misto de un simbol religios in conditiile in care ai primit semnale (pacifiste si violetene) ca ceea ce faci tu deranjeaza. Mai ales in situatia in care guvernul a trebuit sa inchida scoli, gradinite si consulate in ziua in care mai scoteai un numar care ridiculiza o intreaga religie. Merita sa continui sa faci asta in conditiile in care iti e cunoscut ca pui in pericol viata altora?

Bunul simt spune ca puteai sa ignori niste desene nu prea amuzante. Lucru facut de foarte multi. Totusi, au fost oameni denjati care si-au exprimat fara succes dezacordul in scris si chiar legal. Problema e ca fiecare religie isi are o mana de extremisti care nu prea s-au dus pe la show-uri de stand up. Bunul simt nu prea rezoneaza cu genul asta de oameni.

Si uite asa incepe hora: tu desenezi, aia te ameninta, desenezi un raspuns la amenintarile primite si esti amenintat iar. Nu stiu cum se putea solutiona asta altfel fara ca o parte participanta in acest joc sa cedeze. Dar poate sa cedeze cineva care stie ca are dreptate?

Singurul lucru care ne ramane e sa ne amagim ca la noi nu gasesti fanatici religiosi si oameni care au inteles libertatea gresit. Macar una dintre afirmati de era adevarata...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…