Treceți la conținutul principal

Guest Post: Despre cum am dezinstalat Tinder de 4 ori

O amica mi-a trimis textul asta pentru a il pune pe blog. E vorba despre the noul hype in online dating numit Tinder. Nu aveam cum sa scap ocazia asta pentru a face o paralela cu toate celalalte tipuri de dating: online-ul e aproape ca offline-ul, doar putin mai rapid. Iti dai seama mai repede de bagajele pe care celalalt vrea sa le strecoare intr-o posibila relatie. 

Enjoy!
--------------------
A-nceput clasic: despărțire, depimare, nevoie de atenție, curiozitate. Nu mai știam nimic de on-line dating de la mIRC încoa’. Se conectează cu facebook, îți ia first name (numele mic, ăla de Vasile, nu Ionescu) îți ia by default pozele de la profil si bam! lumea te vede. Swipe left a.k.a. fuck no!, swipe right a.k.a. meah. Nu crec că e vreo persoană pe aplicația asta care să vadă vreun profil și să rămană blocat (ă) de frumusețe sau whatever. Poți modifica pozele și să scrii niște chestii despre tine. După ce ați dat amândoi swipe right, dă match și poți vorbi pe messengerul infect pe care îl are.

Ca procentaj, din vreo sută de match-uri, cam 50 au intrat în vorbă cu mine și cam cu 30 m-am văzut la o cafea. Cu cei 20 n-a mers discuția. Nu am avut despre ce vorbi.

Varietatea pare mare la început, dar nu e chiar așa. Din experiența mea aș putea să încadrez tipii în câteva categorii mari:

Părăsitul (ăști-s cei mai mulți)

E tipul blând, bun ascultător, amuzant, drăguț și cu probleme. Mari probleme. La început pare în regulă, dar este damaged rău de tot. Ia antidepresive și se prinde ca un scai. Sufocă. Îți dai seama de asta, zic eu, după vreo 4-5 date-uri când cere toată atenția.

Mai e un tip de părăsit, cel care vrea doar să se descarce. Îi place compania feminină, nu caută dragoste. Deja știe ce-i aia. Poate fi periculos pentru că te poți frige.

Obsedatul

Am vorbit, pare că avem despre ce discuta, hai să ne vedem. Zis și făcut. Din primele 5 minute a vrut sex. Frate, pe bune? Asta e impresia lor despre femei? Am plecat val vârtej. Evident, n-a existat vreun alt date, dar a urmat un șir luuung de mesaje de genul: hai la mine, îți gătesc, îți fac, îți dreg, o am cea mai mare, da-mi poză cu tine goală. Ajungi la block call. Al tip de scai și ăsta foarte enervant. Măcar părăsitul de tip 1 a înteles într-un final că nu.

Însuratul
Asta mi s-a părut maximă. Am mers la un sushi. Stăteam de vorbă. Tipul foarte în regulă. Deja mă gândeam că merge prea bine să fie adevărat. În mijlocul discuției scoate telefonul cu poză cu nevasta și copilul. Plombele pe ghimbir, bineînțeles. L-am întrebat ce caută la un date. A zis că era interesat de meseria mea și a început să-mi zică ce proiect vrea...

Cel care caută sex


Încerc să le explic că pentru mine e un experiment social. Să văd cu ce se mănâmcă date-ingul în zilele noastre. Toți zic că da și ei. Mint! Oamenii mint la greu. Sunt parșivi. Încearcă să te vrăjească, iar cănd văd că nimic, adio, pa, unmatch. Tipic masculin aș putea să zic, dar nu vreau să jignesc băieții buni.

Aici mai e un alt tipar. Cel care are răbdare. Iese cu tine. Îți dă atenție. Vorbește frumos. E galant. Două saptămâni. Dacă îi refuzi invitația de a rămâne la el, gata. S-a stricat jucăria.

Cel care chiar caută pe cineva

Nu caută disperat. E un tip inteligent, bine crescut. Dintr-o sută am cunoscut unul. Nu are probleme emoționale. E disponibil și pare sincer. E cel cu care am păstrat legătura. Din păcate stă în altă țară. Oricum, ideea e că foarte rar poți să dai și de băieți normali care efectiv n-au timp să iasă în grupuri noi să cunoască oameni.


Pentru mine și-a servit scopul. Vroiam să văd moduri de gândire și tipologii de oameni. Cam asta a fost experiența mea. Pe parcurs l-am tot dezinstalat că mă enervam că-s oamenii nașpa și nu vroiam să cred asta. Încă sper că trăim într-o lume bună. Dar la un moment dat devine ca Candy Crush. ”Ia să văd, ce se întâmplă în continuare?”. Am rămas cu un amic (tip 1.2) și cu gust dulce că există 5.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

O campanie pe care aș vrea să o văd: la 20 de pet-uri goale primești unul gratis

Cam așa arăta Dâmbovița azi pe la 9:30 după ce în ultima săptămână s-a lucrat intens la curățarea ei și a casetei de sub Piața Unirii. Ar fi ușor să dau vina pe gigeii ăia care au curățat, dar i-am văzut zi și noapte cum s-au chinuit. Au curățat și ei cât au putut, dar ușor să mai pierzi câteva zeci de kilograme de pet-uri când ai de curățat tone de căcaturi pe care le-au aruncat bucureștenii de-a lungul anului. În topul celor mai ciudate lucruri văzute anul ăsta sunt un scaun de birou și o canapea mai mică - asta așa să vă faceți o idee ce au trebui să scoată gigeii ăia.

Dar să ne întoarcem la imaginea de mai sus unde 90% din masa plutitoare era compusă din pet-uri de 2-2.5 litri. Pet-uri care sunt apreciate, în general, de niște gigei cu mustață și tricouri polo - dacă e să ne luăm după reclame. Gigei pe care nu îi poți atinge cu povești frumoase despre reciclare și binele planetei. Poate cu niște amenzi usturătoare, dar e un chin logistic să faci asta.

În schimb, poți să îi atingi…

HBO Go, Netflix și Amazon Prime Video la început de 2017

Cumva am început să consum mai multe seriale la final de an. A ajutat și concediul avut de sărbători, dar cumva am început să prefer din ce în ce mai mult serile liniștite acasă în fața unui serial foarte bun sau măcar mediocru. În ultimile luni am tot testat platforme de video on demand și mă gândeam să aștern câteva idei pentru cei care sunt în căutare unui mod legal de a savura seriale și filme.

Amazon Prime Video e cea mai recentă platformă testată și a fost o dezamăgire cruntă. Poate n-am făcut eu ce trebuie, mi-am activat prime-ul din contul de amazon.com și co.uk, dar am acces doar la 18 seriale. E drept că două dintre ele sunt The Grand Tour (care și-a mai revenit nițel prin episodul al 4-lea) și The Man In The High Castle, dar asta nu mă va face să îmi prelungesc abonamentul. Puțin e prea puțin.

Bonus - nici nu-mi merge să pun îl pe Chromecast direct de pe telefon. Trebuie prin Chrome-ul de pe desktop printr-o extensie. E cam multă bătaie de cap pentru soluția click to play p…