Treceți la conținutul principal

Guest Post: Despre cum am dezinstalat Tinder de 4 ori

O amica mi-a trimis textul asta pentru a il pune pe blog. E vorba despre the noul hype in online dating numit Tinder. Nu aveam cum sa scap ocazia asta pentru a face o paralela cu toate celalalte tipuri de dating: online-ul e aproape ca offline-ul, doar putin mai rapid. Iti dai seama mai repede de bagajele pe care celalalt vrea sa le strecoare intr-o posibila relatie. 

Enjoy!
--------------------
A-nceput clasic: despărțire, depimare, nevoie de atenție, curiozitate. Nu mai știam nimic de on-line dating de la mIRC încoa’. Se conectează cu facebook, îți ia first name (numele mic, ăla de Vasile, nu Ionescu) îți ia by default pozele de la profil si bam! lumea te vede. Swipe left a.k.a. fuck no!, swipe right a.k.a. meah. Nu crec că e vreo persoană pe aplicația asta care să vadă vreun profil și să rămană blocat (ă) de frumusețe sau whatever. Poți modifica pozele și să scrii niște chestii despre tine. După ce ați dat amândoi swipe right, dă match și poți vorbi pe messengerul infect pe care îl are.

Ca procentaj, din vreo sută de match-uri, cam 50 au intrat în vorbă cu mine și cam cu 30 m-am văzut la o cafea. Cu cei 20 n-a mers discuția. Nu am avut despre ce vorbi.

Varietatea pare mare la început, dar nu e chiar așa. Din experiența mea aș putea să încadrez tipii în câteva categorii mari:

Părăsitul (ăști-s cei mai mulți)

E tipul blând, bun ascultător, amuzant, drăguț și cu probleme. Mari probleme. La început pare în regulă, dar este damaged rău de tot. Ia antidepresive și se prinde ca un scai. Sufocă. Îți dai seama de asta, zic eu, după vreo 4-5 date-uri când cere toată atenția.

Mai e un tip de părăsit, cel care vrea doar să se descarce. Îi place compania feminină, nu caută dragoste. Deja știe ce-i aia. Poate fi periculos pentru că te poți frige.

Obsedatul

Am vorbit, pare că avem despre ce discuta, hai să ne vedem. Zis și făcut. Din primele 5 minute a vrut sex. Frate, pe bune? Asta e impresia lor despre femei? Am plecat val vârtej. Evident, n-a existat vreun alt date, dar a urmat un șir luuung de mesaje de genul: hai la mine, îți gătesc, îți fac, îți dreg, o am cea mai mare, da-mi poză cu tine goală. Ajungi la block call. Al tip de scai și ăsta foarte enervant. Măcar părăsitul de tip 1 a înteles într-un final că nu.

Însuratul
Asta mi s-a părut maximă. Am mers la un sushi. Stăteam de vorbă. Tipul foarte în regulă. Deja mă gândeam că merge prea bine să fie adevărat. În mijlocul discuției scoate telefonul cu poză cu nevasta și copilul. Plombele pe ghimbir, bineînțeles. L-am întrebat ce caută la un date. A zis că era interesat de meseria mea și a început să-mi zică ce proiect vrea...

Cel care caută sex


Încerc să le explic că pentru mine e un experiment social. Să văd cu ce se mănâmcă date-ingul în zilele noastre. Toți zic că da și ei. Mint! Oamenii mint la greu. Sunt parșivi. Încearcă să te vrăjească, iar cănd văd că nimic, adio, pa, unmatch. Tipic masculin aș putea să zic, dar nu vreau să jignesc băieții buni.

Aici mai e un alt tipar. Cel care are răbdare. Iese cu tine. Îți dă atenție. Vorbește frumos. E galant. Două saptămâni. Dacă îi refuzi invitația de a rămâne la el, gata. S-a stricat jucăria.

Cel care chiar caută pe cineva

Nu caută disperat. E un tip inteligent, bine crescut. Dintr-o sută am cunoscut unul. Nu are probleme emoționale. E disponibil și pare sincer. E cel cu care am păstrat legătura. Din păcate stă în altă țară. Oricum, ideea e că foarte rar poți să dai și de băieți normali care efectiv n-au timp să iasă în grupuri noi să cunoască oameni.


Pentru mine și-a servit scopul. Vroiam să văd moduri de gândire și tipologii de oameni. Cam asta a fost experiența mea. Pe parcurs l-am tot dezinstalat că mă enervam că-s oamenii nașpa și nu vroiam să cred asta. Încă sper că trăim într-o lume bună. Dar la un moment dat devine ca Candy Crush. ”Ia să văd, ce se întâmplă în continuare?”. Am rămas cu un amic (tip 1.2) și cu gust dulce că există 5.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Avem o Capitală frumoasă, păcat că este locuită

M-am abținut ceva vreme să scriu postarea asta pentru că mi se părea de porc să mă plâng abia acum, dar n-am mai rezistat. De când am câinele, am început să fiu mult mai atent la tot ce e aruncat pe jos pentru că asta mica are o pasiune pentru a băga în gură tot ce prinde. Băi, este incredibil cât de jegos e orașul ăsta.

Nu poți să mergi un metru fără să dai peste vreo 3-4 mucuri de țigară. Situația e atât de tristă încât dacă ar adăuga pachetelor de țigări o extra acciză de curățenie, aș fi primul care ar susține-o. Dă-o naiba de treabă ca de bine de rău sunt ceva coșuri de gunoi. Nu suficiente, dar invazia chiștoacelor pare să se accentueze în proximitatea lor. Semn că de fapt mai multe coșuri nu reprezintă o soluție.

Șervețele, covrigi, pungi de plastic, pliante, sticle de plastic, doze de suc, doze de bere, orice îți trece prin cap ce poate căra un om cu el, eu le-am văzut pe jos aruncate. Asta ca să nu mai zic de situații what the fuck unde nu există nicio logică din spate. Dau …

Spune-mi ce ți se fură din magazin că să îți zic în ce cartier ești

Inițial când mi-a trecut ideea asta prin cap am zis ca fac un research sănătos, dar s-a dovedit până la urmă că rutina învinge și cam prin aceleași 4-5 supermarket-uri ajung cu regularitate. N-am mai avut speranțe că pot să fac asta singur așa că am mai întrebat pe la colegele de birou și am reușit să strâng o mini listă aproape relevantă.

Premiza de la care am plecat este una destul de simplă, supermarket-urile nu pun de capul lor diferite produse în casetele acelea securizate de plastic. Dacă făceau asta, toate magazinele din același lanț aveau aceleași produse. Nu, se apucă sa securizeze produsele care se fură mai mult decât media altor produse. Așa că poți face un fel statistică cu ce preferă locuitorii respectivei zone să mai subtilizeze de prin supermarket.

Spirtoasele sunt o excepție, ele se fură la fel prin fiecare zonă așa că mai toate sunt securizate. Aceeași situație e și cu prezervativele în pachete de câte 15 bucăți. Automat pe astea le exclud pentru că niciun cartier nu…