Treceți la conținutul principal

Review-uri modeste: In cautarea evazivei beri marca proprie

Cine ma cunoaste personal imi stie apetitul pentru bere. Pasiunea pentru aceste lacrimi ale lui Ninkasi au mers atat de departe incat am inceput sa fac bere in casa. Presara peste asta cateva degustari de bere la care am participat alaturi de probabil ceva peste 100 de beri incercate si vei vedea ca incep sa am pretentii la titlul de cunoscator de bere.

Asa ca n-am putut sa scap de ocazia de face un review modest berilor marca proprie de prin cele mai populare super-hypero-extraordinaro market, dar este cam greu sa faci un articol 'best of' doar cu o singura bere. Ma asteptam sa strang 3-4 beri pe care sa le testez orbeste in doua situatii - rece ca gheata si caldut ca tocmai luat de pe raft. Eram dispus sa le dau note in vreo 7-8 categorii si apoi sa declar cea mai buna marca proprie. Ciuciu!

Real nu mai are. Cora s-ar parea ca n-a avut niciodata, iar Carrefour afirma ca E chiar acolo pe raft! Aaah. Inseamna ca s-a terminat - asta in 3-4 ori zile/magazine diferite. Singura ramasa in competitie si practic castigatoare prin neprezentarea celorlalti este Berea 365 de la Mega Image. Bere pe care nu o consider chiar atat de rea. Stiu! Nici mie nu prea imi vine sa cred ceea ce am scris, dar adevarul e ca berea 365 este baubila - in special daca e racita cum trebuie.

Cu 4% alcool si mai putin acidulata, Berea 365 intra cu succes in categoria berilor ieftine. Stiu ca nu pare cine stie ce performanta, dar cand am baut acum vreo 6 ani berea 1 (unu - marca proprie Carrefour) am avut senzatia ca cineva isi scursese sosetele murdare in doza mea. Practic era singura in categoria curiozitati pe care nu le voi mai incerca niciodata, asa ca ca nu e rau sa fii alaturi de berile de pana in 3 lei/doza.

Berea 365 costa 1.69 lei pe doza (3.38/litru), pret care e 5% mai mare ca regele tare si amarui al berilor ieftine - deci nici macar nu este cea mai ieftina din magazin. Cu toate acestea, 365 si Neumarkt sunt in continuare singurele beri sub 2 lei pe doza din Mega. Lucrurile stau mai bine la clasicul pet de doi litri - 365-ul are cel mai mic pret (4.69) si singurul care este sub valoarea psihologica de 5 lei dintre cei prezenti in magazin.

Beer tasting ad hoc in Praga :)

Te-am convins ca e o bere modesta, dar hai sa iti raspund la intrebarea Cat de modesta?. Daca e sa ne orientam dupa pret, ar trebui sa fie cam de doua ori mai proasta ca o bere populara buna (Heineken, Silva Neagra, Stella Artois, Holsten sau Ursus) si cam de patru-cinci ori ca o bere de import mai speciala.

Diferenta nu e chiar atat de mare. Este un compromis pe care il faci, dar dar nu este de 100% cum s-ar parea doar dupa pret. Despre cele de import nu ma voi lega in aceasta comparatie pentru ca diferentele sunt atat de mari incat e absurd. Diferenta reala cred ca e mai mult pe la un 15-20%.Trebuie sa recunosc ca e un 20% pentru care nu sunt dispus sa economisesc niste bani, dar nici n-as refuza o doza de 365 rece in favoarea unei beri calde din segmentul 3-5 lei.

De fapt aici vroiam sa ajung. Vorbesc de o bere blonda pasteurizata, iar savoarea sta mai mult in beri rosiatico-brune nepasteurizate - parerea mea. Cum nu-mi doream sa compar mere cu pere, m-am rezumat cumva la acest tip popular de bere de la noi in tara. Cunoscatorii stiu ca e alta lume dupa pragul de 5 lei.

Acestea fiind zise, inchei review-ul modest cu o nota de trecere pentru berea 365. Felicitari domnisoara!

Comentarii

  1. Sa incerci si Argus de la Lidl. Au destule sortimente (nefiltrata, blonda cu tequila etc.), e foarte ieftina iar la calitate concureaza cu berile medii

    RăspundețiȘtergere
  2. Din cate stiu, da. Review:

    RăspundețiȘtergere
  3. problema la 365 este ca are o gramada de mizerii.

    Argusu de la lidl l-am baut cu noduri. e rea de tot

    RăspundețiȘtergere
  4. cat timp liber sa ai sa faci un articol despre asa ceva? :)))))

    RăspundețiȘtergere
  5. In apararea mea, internetul e plin de oameni cu prea mult timp liber :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar ma gandeam sa mai scriu si despre alte produse pentru ca am gasit unele foarte miste si unele mai putin.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …