Treceți la conținutul principal

S-a dat liber la share!

Acum mai bine de 2 luni povesteam de situatia tragic-comica prin care ajunsesem sa trimit o scrisoare Facebook-ului sa ii intreb de ce considera ca blogul meu s-ar putea sa fie nesigur, iar azi va anunt ca problema s-a rezolvat. E ca-n filmele cu prosti, dar macar merge acum.

Sa va zic ce s-a intamplat in astea 2 luni. Posta Romana tot nu mi-a trimis confirmarea ca au livrat scrisoarea. Facebook nu mi-a zis nimic pe niciunul dintre cele 3 moduri de contact lasate in scrisoare. Cineva s-a oferit sa ma ajute cu un tichet direct la support-ul Facebook, dar n-am mai auzit nimic dupa... asa ca presupun ca nici ei nu i-au oferit un raspuns. Acum cateva zile mi-a schimbat tema cu una care e mai blogish fata de cea veche.

Sa le luam pe rand. Nu cred ca Posta Romana a fost in stare in aceste 3 luni sa livreze o scrisoare pana in Irlanda. Daca au fost, probabil ca mai trec inca 3 luni pana imi vine confirmarea ca au livrat. N-am ce sa zic de rau de ei ce nu s-a mai zis deja. Ii mai las 2 luni si apoi ma duc sa ma cert sa imi dea cei 18 lei inapoi. E vorba de principiu aici.

Schimbarea temei nu cred ca a avut vreun efect, pentru ca si cu niste teme facute de Google aveam aceeasi problema. Cat despre tema, parerile sunt impartite: unii zic ca era mai frumoasa cea de dinainte, altii ca le place mai mult asta si ca cea de dinainte era yakish.

E de apreciat ca aproape nimeni nu a zis ca asta noua e naspa. Si mie imi placea mai mult aia veche, dar nu se potrivea cu ceea ce scriam pe blog. Poate isi va face o reintoarcere in forta in momentul in care decid sa nisez blogul asta pe activitatea mea profesionala.

In rest? Mai sunt patru luni si se fac 10 ani de blogging. Nu stiu daca sau cum o sa sarbatoresc momentul ala. Sunt sigur ca un sfat pe care o sa il primesc si anul asta o sa fie despre faptul ca poate e cazul sa schimb si eu Blogger-ul cu un Wordpress. Nu stiu ce sa zic. Relatia mea cu Blogger incepe sa fie asemanatoarea cu toate povestile alea de violenta domestica in care ea nu-l paraseste pentru ca il iubeste.

Cam atat pentru azi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …