Treceți la conținutul principal

S-a dat liber la share!

Acum mai bine de 2 luni povesteam de situatia tragic-comica prin care ajunsesem sa trimit o scrisoare Facebook-ului sa ii intreb de ce considera ca blogul meu s-ar putea sa fie nesigur, iar azi va anunt ca problema s-a rezolvat. E ca-n filmele cu prosti, dar macar merge acum.

Sa va zic ce s-a intamplat in astea 2 luni. Posta Romana tot nu mi-a trimis confirmarea ca au livrat scrisoarea. Facebook nu mi-a zis nimic pe niciunul dintre cele 3 moduri de contact lasate in scrisoare. Cineva s-a oferit sa ma ajute cu un tichet direct la support-ul Facebook, dar n-am mai auzit nimic dupa... asa ca presupun ca nici ei nu i-au oferit un raspuns. Acum cateva zile mi-a schimbat tema cu una care e mai blogish fata de cea veche.

Sa le luam pe rand. Nu cred ca Posta Romana a fost in stare in aceste 3 luni sa livreze o scrisoare pana in Irlanda. Daca au fost, probabil ca mai trec inca 3 luni pana imi vine confirmarea ca au livrat. N-am ce sa zic de rau de ei ce nu s-a mai zis deja. Ii mai las 2 luni si apoi ma duc sa ma cert sa imi dea cei 18 lei inapoi. E vorba de principiu aici.

Schimbarea temei nu cred ca a avut vreun efect, pentru ca si cu niste teme facute de Google aveam aceeasi problema. Cat despre tema, parerile sunt impartite: unii zic ca era mai frumoasa cea de dinainte, altii ca le place mai mult asta si ca cea de dinainte era yakish.

E de apreciat ca aproape nimeni nu a zis ca asta noua e naspa. Si mie imi placea mai mult aia veche, dar nu se potrivea cu ceea ce scriam pe blog. Poate isi va face o reintoarcere in forta in momentul in care decid sa nisez blogul asta pe activitatea mea profesionala.

In rest? Mai sunt patru luni si se fac 10 ani de blogging. Nu stiu daca sau cum o sa sarbatoresc momentul ala. Sunt sigur ca un sfat pe care o sa il primesc si anul asta o sa fie despre faptul ca poate e cazul sa schimb si eu Blogger-ul cu un Wordpress. Nu stiu ce sa zic. Relatia mea cu Blogger incepe sa fie asemanatoarea cu toate povestile alea de violenta domestica in care ea nu-l paraseste pentru ca il iubeste.

Cam atat pentru azi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…