Treceți la conținutul principal

Cand ca ai cunoscut ultima oara sfidarea?

Iti imaginezi cum e sa treci in fiecare zi pe langa un obiect care iti aduce aminte de un abuz? Un obiect care pur si simplu te sfideaza, care te face sa te gandesti de ce eu? Nu iti imagina ca este ceva care iti schimba viata, dar e un lucru marunt cu care trebuie sa traiesti in fiecare zi. Eh. Pentru mine acest obiect este o bicicleta ponosita legata de aproape doi in scara blocului de balustrada.

Legata asta e mai mult incatusata, pentru ca nu s-a miscat de acolo in toata aceasta perioada. Cum stiu asta? Dupa o anumita perioada am inceput sa ii fac semne pe saua acoperita de praf, semne care inca le poti admira si acum. Practic este o bicicleta abandonata. Pai si de ce ma $£^%^%$ pe mine grija de ea?

Eu sunt victima a doua biciclete furate. Legate regulemtar cu lant. Una s-a evaporat intr-un camin din Tei pe la etajul 7, iar alta chiar in blocul in care locuiesc de atatia ani. Bloc de la care am pretentii, avand pozitionarea centrala si sfera de activitate a majoritatea locatarilor. Mai jignitor e cum mi-a fost furata a doua bicicleta: am dat o tura de dimineata, am legat-o de balustrada din bloc, m-am dus sus sa fac un dus si sa mananc ceva, am coborat doua ore mai tarziu ca sa o descoper pierduta pentru eternitate.

Nu asta e definitia sfidarii? Sa vezi in fiecare zi cum o bicicleta sta bine merci de balustrada unde tie ti-a fost furata in doar 2 ore o bicicleta la fel de uzata? Pai cum sa nu te frustrezi putin? Cum sa nu iti strici putin ziua de fiecare data cand cobori cu liftul? Eh. Sa nu dramatizam. E o poveste pe care eu cel putin o gasesc amuzanta, genul ala de amuzant din filmele de comedie, de asta am si ales sa o impartasesc pe blog (IRL am mai impartasit isprava asta).

End of rant..

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…