Treceți la conținutul principal

Despre broccoli numai de bine la The Harbour

Citeam azi de dimineata de repulsia lui Vali (Zoso) fata de spanac, stevie si urizici - si mi-am adus aminte de sentimentul similar pe care il am fata de broccoli. La mine nu e cu amintiri din copilarie, ca pe vremea aia nu stiam noi ca natie ce este conopida asta verde, este cu dezgust acumulat prin restaurante. Nu pentru ca nu se pricepeau ei sa il fiarba, ci pentru ca nu ii gaseam rostul de garnitura alaturi de proteina aleasa. Nu venea cu nimic in plus la hora care se desfasura in farfurie.

Asta nu inseamna ca nu gustam, incercam de fiecare data in speranta ca poate candva o sa iasa bine. Am prostul obicei sa fiu capos cu genul asta de lucruri marunte. Ani de zile s-a tinut ascuns mai bine ca un 'laden in pestera, asta pana cand am fost saptamana trecuta pe la The Harbour sa aniversam 11 ani de restaurant (cam in aceeasi gasca ca anul trecut).

Legume pane cu sos de smântână şi usturoi - 17,50 lei / 250 grame

E drept ca de data asta broccoliul nu era fiert, dar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. In niciun caz sa mai iau inca unul. Bai, dar e spectacol asta micu cand e facut pane si scaldat cu un sos de smantana si usturoi. E ceva ce nu mi-a trecut prin cap ca un biet broccoli poate sa realizeze in viata!

Tot timpul l-am considerat prostul familiei dicotiledonatelor pentru ca se prepara doar intr-un singur fel. Nici gustul fad nu il ajuta in implinirea visului american, asa ca e usor sa razi de el si sa-l arati cu degetul.

Acum ca am rezolvat problema cu broccoli, poate sa imi recomande cineva o reteta decenta cu varza sote? Era o componenta critica intr-o reteta care imi placea de muream, dar gustul era demn de un broccoli scarbos la puterea a doua. Asa s-a nascut si curiozitatea asta daca cineva a reusit vreodata sa faca o varza buna inabusita...

Rata pe varza de anul trecut e in continuare un spectacol care se joaca cu casa inchisa, dar asta nu e o surpriza pentru oricine a trecut pragul restaurantului. Anul asta as mai avea recomandari, da eu zic sa incheiem aici pentru ca deja a inceput sa planga glanda salivara. In plus, pari mai profesionist cand mergi pe o singura recomandare pe an. Hai, pofta buna!

[The Harbour e un restaurant din Bucuresti, Strada Piata Amzei, nr. 10-22]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…