Treceți la conținutul principal

Despre broccoli numai de bine la The Harbour

Citeam azi de dimineata de repulsia lui Vali (Zoso) fata de spanac, stevie si urizici - si mi-am adus aminte de sentimentul similar pe care il am fata de broccoli. La mine nu e cu amintiri din copilarie, ca pe vremea aia nu stiam noi ca natie ce este conopida asta verde, este cu dezgust acumulat prin restaurante. Nu pentru ca nu se pricepeau ei sa il fiarba, ci pentru ca nu ii gaseam rostul de garnitura alaturi de proteina aleasa. Nu venea cu nimic in plus la hora care se desfasura in farfurie.

Asta nu inseamna ca nu gustam, incercam de fiecare data in speranta ca poate candva o sa iasa bine. Am prostul obicei sa fiu capos cu genul asta de lucruri marunte. Ani de zile s-a tinut ascuns mai bine ca un 'laden in pestera, asta pana cand am fost saptamana trecuta pe la The Harbour sa aniversam 11 ani de restaurant (cam in aceeasi gasca ca anul trecut).

Legume pane cu sos de smântână şi usturoi - 17,50 lei / 250 grame

E drept ca de data asta broccoliul nu era fiert, dar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. In niciun caz sa mai iau inca unul. Bai, dar e spectacol asta micu cand e facut pane si scaldat cu un sos de smantana si usturoi. E ceva ce nu mi-a trecut prin cap ca un biet broccoli poate sa realizeze in viata!

Tot timpul l-am considerat prostul familiei dicotiledonatelor pentru ca se prepara doar intr-un singur fel. Nici gustul fad nu il ajuta in implinirea visului american, asa ca e usor sa razi de el si sa-l arati cu degetul.

Acum ca am rezolvat problema cu broccoli, poate sa imi recomande cineva o reteta decenta cu varza sote? Era o componenta critica intr-o reteta care imi placea de muream, dar gustul era demn de un broccoli scarbos la puterea a doua. Asa s-a nascut si curiozitatea asta daca cineva a reusit vreodata sa faca o varza buna inabusita...

Rata pe varza de anul trecut e in continuare un spectacol care se joaca cu casa inchisa, dar asta nu e o surpriza pentru oricine a trecut pragul restaurantului. Anul asta as mai avea recomandari, da eu zic sa incheiem aici pentru ca deja a inceput sa planga glanda salivara. In plus, pari mai profesionist cand mergi pe o singura recomandare pe an. Hai, pofta buna!

[The Harbour e un restaurant din Bucuresti, Strada Piata Amzei, nr. 10-22]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …