Treceți la conținutul principal

Despre broccoli numai de bine la The Harbour

Citeam azi de dimineata de repulsia lui Vali (Zoso) fata de spanac, stevie si urizici - si mi-am adus aminte de sentimentul similar pe care il am fata de broccoli. La mine nu e cu amintiri din copilarie, ca pe vremea aia nu stiam noi ca natie ce este conopida asta verde, este cu dezgust acumulat prin restaurante. Nu pentru ca nu se pricepeau ei sa il fiarba, ci pentru ca nu ii gaseam rostul de garnitura alaturi de proteina aleasa. Nu venea cu nimic in plus la hora care se desfasura in farfurie.

Asta nu inseamna ca nu gustam, incercam de fiecare data in speranta ca poate candva o sa iasa bine. Am prostul obicei sa fiu capos cu genul asta de lucruri marunte. Ani de zile s-a tinut ascuns mai bine ca un 'laden in pestera, asta pana cand am fost saptamana trecuta pe la The Harbour sa aniversam 11 ani de restaurant (cam in aceeasi gasca ca anul trecut).

Legume pane cu sos de smântână şi usturoi - 17,50 lei / 250 grame

E drept ca de data asta broccoliul nu era fiert, dar nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. In niciun caz sa mai iau inca unul. Bai, dar e spectacol asta micu cand e facut pane si scaldat cu un sos de smantana si usturoi. E ceva ce nu mi-a trecut prin cap ca un biet broccoli poate sa realizeze in viata!

Tot timpul l-am considerat prostul familiei dicotiledonatelor pentru ca se prepara doar intr-un singur fel. Nici gustul fad nu il ajuta in implinirea visului american, asa ca e usor sa razi de el si sa-l arati cu degetul.

Acum ca am rezolvat problema cu broccoli, poate sa imi recomande cineva o reteta decenta cu varza sote? Era o componenta critica intr-o reteta care imi placea de muream, dar gustul era demn de un broccoli scarbos la puterea a doua. Asa s-a nascut si curiozitatea asta daca cineva a reusit vreodata sa faca o varza buna inabusita...

Rata pe varza de anul trecut e in continuare un spectacol care se joaca cu casa inchisa, dar asta nu e o surpriza pentru oricine a trecut pragul restaurantului. Anul asta as mai avea recomandari, da eu zic sa incheiem aici pentru ca deja a inceput sa planga glanda salivara. In plus, pari mai profesionist cand mergi pe o singura recomandare pe an. Hai, pofta buna!

[The Harbour e un restaurant din Bucuresti, Strada Piata Amzei, nr. 10-22]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…