Treceți la conținutul principal

Eu ce personaj ar trebui sa fiu?

Am fost aseara la cea mai hipstareasca petrecere a momentului. Regulamentar la MNAC, regulamentar cu un teasing foarte misto si muzica pe semi underground - genul de eveniment care strange la crème de la crème in materie de hip, cool si hipsterish.  Ce am cautat eu acolo? Pai aici vroiam sa ajung.

Cam 90% din cei prezenti erau niste personaje. Fie ca vorbim de designer-ul de moda care a venit in pijama, de fata in rochie de camuflaj si cu masca pe fata, de baiatul care parea ca tocmai venise de la un concurs de echitatie, de tipa steam punk, the mexican gang member - el esse!  sau de hipster royalty - toti acesti oameni erau personaje despre care auzi povesti susotite.

Fiind si eu chemat datorita factorului de coolness pe care presupun ca il am, au inceput sa apara intrebari in mintea mea. Eu ce personaj ar trebui sa fiu? Ca intre noi fie vorba, trebuie sa fiu si eu un personaj. Oricat de mult mi-ar placea mie sa cred ca reprezint factorul de deviatie zero, undeva aseara cineva s-a uitat la mine si m-a aratat cu degetul. Oare ce a zis?

Noile Marlboro-uri si design-ul lor minimalist
In alta ordine de idei si cu dileme mai putine, petrecerea era pentru anuntarea noului design al pachetului de tigari Marlboro. Design care nu prea imi place. Apreciez ca este minimalist si in general imi place foarte mult simplitatea, dar mi se pare ca e pacat sa renunti la o imagine care te defineste pe tine ca brand in memoria colectiva. Stiti despre ceea ce vorbesc. Cand auzi Marlboro te gandesti automat la pachetul deja devenit clasic, parca il vezi si in reclama.

Cat despre petrecere si teasing am numai lucruri bune de zis. Faptul ca multi au crezut pana in ultima zi clipa ca este vorba de o petrecere Converse, inseamna ca ti-ai facut treaba destul de bine. Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc o sa fac un scurt rezumat. Primeai un telefon unde erai intrebat cat porti la pantofi, ulterior primeai prin curier un singur Converse All Stars rosu care te invita sa ii gasesti perechea la acest party.

Santaj emotional sau o strategie foarte buna de a te face curios, m-am trezit intrebandu-ma pentru ce naiba e party-ul. Pentru Converse era prea pe fata. Johnny Walker parca avea ceva cu rosu si mesajul keep walking. Hmmm ce sa fie, ce sa fie? Nu mi-a trecut prin cap ca e pentru noul Marlboro. Am aflat asta cu vreo 4-5 zile inainte de la o mica barfa. Asa ca vreau sa zic inchei cu un jos palaria pentru idee si implementare.

Note to self: Recupereaza si apuca-te de vizitat locuri hipstaresti ca ramai in urma cu tendintele in ce e cool!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …