Treceți la conținutul principal

Fotografiaza acum ca sa traiesti mai incolo prin share-uri si like-uri!

Ati observat ca oamenii prefera sa prinda imediat intr-o poza privelistea  pentru care au venit decat sa se bucure de acel moment de liniste care incununeaza drumul si efortul facut? Eh. Generatia viitoare va privi respectiva priveliste doar prin ecranul telefonului. Nu este o afirmatie indrazneata pe care o fac, ci este pur si simplu realitatea.

Sambata am fost pe la Muzeul de Istorie pentru ca trecusera vreo 4 ani de cand ii calcasem pragul, iar in camera tezaurului am dat nas in nas cu urmatoarea generatie de tineri. Ce mi-a luat mie 30-40 de minute sa parcurg, lor le-a luat 2. Pur si simplu se duceau la cele mai stralucitoare exponate si le trageau o poza fara ca macar ochii lor sa paraseasca ecranul telefonului. Indata ce terminau poza, se mutau catre urmatoarea tinta.

N-au oprit o fractiune de secunda sa se uite la exponat. N-au folosit zoom-ul asta natural al aplecarii sau apropierii de geamul securizat. N-au fost curiosi sa citeasca putina informatie care descria obiectul fotografiat. Nu i-au acordat minimul de timp necesar pentru a cuprinde, intelege si arhiva in memorie obiectul respectiv.

Si generatia noastra e atat de grabita ca nu are timp sa zaboveasca timp de 10 batai de inima? Ceva s-a intamplat ciudat cu toata tehnologia asta care vine in ajutorul nostru. Cumva totul s-a accelerat si am reusit performanta sa pierdem timp cu ajutorul lucrurilor inventate sa economisim timp. Muncim mai mult, avem mai putin timp pentru familie si petrecem mai putin timp cu prietenii si persoana apropiata.

Si timpul asta limitat pe care il avem, preferam sa il petrecem cu ochii in niste telefoane in detrimentul unor interactiuni si experiente real life. Este frica de a ramane pe dinafara , este noul mod in care arhivam cele ce ni se intampla sau este pur si simplu o noua forma de dependenta pe care nu o cunoastem suficient?

Cred ca cei nascuti in anii 80 sunt primii care s-au confruntat cu importanta acestei influente tehnologice, dar si aceasta generatie s-a lovit tarziu de impactul tehnologic in viata individului. Cumva aceasta influenta nu si-a aratat coltii - sau cel putin nu atat de repede. Castigurile au fost semnificat mai mari pe plan individual  fata  ce i se intampla generatiei actuale.

Dar deja o iau pe aratura. Cred ca vorbeste generation gap-ul pentru mine.
Mai bine ma opresc si ma impiedic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …