Treceți la conținutul principal

Fotografiaza acum ca sa traiesti mai incolo prin share-uri si like-uri!

Ati observat ca oamenii prefera sa prinda imediat intr-o poza privelistea  pentru care au venit decat sa se bucure de acel moment de liniste care incununeaza drumul si efortul facut? Eh. Generatia viitoare va privi respectiva priveliste doar prin ecranul telefonului. Nu este o afirmatie indrazneata pe care o fac, ci este pur si simplu realitatea.

Sambata am fost pe la Muzeul de Istorie pentru ca trecusera vreo 4 ani de cand ii calcasem pragul, iar in camera tezaurului am dat nas in nas cu urmatoarea generatie de tineri. Ce mi-a luat mie 30-40 de minute sa parcurg, lor le-a luat 2. Pur si simplu se duceau la cele mai stralucitoare exponate si le trageau o poza fara ca macar ochii lor sa paraseasca ecranul telefonului. Indata ce terminau poza, se mutau catre urmatoarea tinta.

N-au oprit o fractiune de secunda sa se uite la exponat. N-au folosit zoom-ul asta natural al aplecarii sau apropierii de geamul securizat. N-au fost curiosi sa citeasca putina informatie care descria obiectul fotografiat. Nu i-au acordat minimul de timp necesar pentru a cuprinde, intelege si arhiva in memorie obiectul respectiv.

Si generatia noastra e atat de grabita ca nu are timp sa zaboveasca timp de 10 batai de inima? Ceva s-a intamplat ciudat cu toata tehnologia asta care vine in ajutorul nostru. Cumva totul s-a accelerat si am reusit performanta sa pierdem timp cu ajutorul lucrurilor inventate sa economisim timp. Muncim mai mult, avem mai putin timp pentru familie si petrecem mai putin timp cu prietenii si persoana apropiata.

Si timpul asta limitat pe care il avem, preferam sa il petrecem cu ochii in niste telefoane in detrimentul unor interactiuni si experiente real life. Este frica de a ramane pe dinafara , este noul mod in care arhivam cele ce ni se intampla sau este pur si simplu o noua forma de dependenta pe care nu o cunoastem suficient?

Cred ca cei nascuti in anii 80 sunt primii care s-au confruntat cu importanta acestei influente tehnologice, dar si aceasta generatie s-a lovit tarziu de impactul tehnologic in viata individului. Cumva aceasta influenta nu si-a aratat coltii - sau cel putin nu atat de repede. Castigurile au fost semnificat mai mari pe plan individual  fata  ce i se intampla generatiei actuale.

Dar deja o iau pe aratura. Cred ca vorbeste generation gap-ul pentru mine.
Mai bine ma opresc si ma impiedic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…