Treceți la conținutul principal

Ipocrizia generatiei a doua de incaltati

Imi place ca ocazional la TV mai vezi un reality show cu niste vedete (de care eu cel putin n-am auzit) care ajung la tara. La tara asta simbolizand provocarea suprema pentru niste oameni crescuti in puf si lux. Socul de a te duce la wc-ul din curte, de a iti face focul pentru a gati sau a te incalzi, de a te spala in rau sau la lighean si de ce nu - socul de a munci cu mainile.

Cu toate ca sunt formate ce in afara au avut succes, la noi nu prea merg genul asta de emisiuni pentru ca noi suntem in general prima sau a doua generatie de incaltati - nu mai tine minte de unde am auzit expresia, dar reprezinta chintesenta imensei evolutii de la sat la oras. La noi nu prea merg pentru ca daca e sa intrebi pe majoritatea oamenilor de viata la tara, multi iti vor zice ca traiau la tara cu lunile in copilarie - la bunici.

Intre noi fie vorba - cred ca multi tarani si-ar dori sa aiba o ferma din asta. (poza de aici)
Avand ideea asta in cap, nu-mi dau seama de unde atatea fite sa cari niste lemne, sa te duci la un veceu in curete sau sa iti faci de mancare pe plita unei sobe. Hai da-o dracu ca acum 20 10 de ani asta faceati cand erati la bunici si sigur n-ati uitat clipele alea placute de simplitate.

Ca sa nu mai zic ca e jignitor sa oferi un premiu de 50 000 de euro ca sa traiesti 3 luni in conditiile in care 44.80% din populatia Romaniei traieste in acest moment. Exagerez si eu putin mai mult de dragul argumentarii, presupun ca nu avem 8.8 milioane de romani care traiesc fara curent electric. Cu toate astea, cred ca s-a inteles ceea ce am vrut sa zic.

Cam atat despre Ferma Vedetelor, Fata de la tara sau Serviti va rog. Nu gasesc niciun factor wow in a face ceva ce am ales sa fac asta vara intr-o mini vacanta de relaxare. E foarte misto sa iti iei o saptamana departe de semnal gsm, tv si conditiile de la oras.

Cat despre dragele noastre vedete - imi dau seama ca toti si toate sunt niste mironosite. Poate e de show sau poate chiar au uitat cum era la tara, dar intre noi fie vorba aveam alte asteptari. Speram sa vad drame interumane nu ca toaleta e in curte sau ca e frig in casa in care n-au facut foc. Doar zic.

ps - Cel care n-are bunici la tara sa isi cumpere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …