Treceți la conținutul principal

Ipocrizia generatiei a doua de incaltati

Imi place ca ocazional la TV mai vezi un reality show cu niste vedete (de care eu cel putin n-am auzit) care ajung la tara. La tara asta simbolizand provocarea suprema pentru niste oameni crescuti in puf si lux. Socul de a te duce la wc-ul din curte, de a iti face focul pentru a gati sau a te incalzi, de a te spala in rau sau la lighean si de ce nu - socul de a munci cu mainile.

Cu toate ca sunt formate ce in afara au avut succes, la noi nu prea merg genul asta de emisiuni pentru ca noi suntem in general prima sau a doua generatie de incaltati - nu mai tine minte de unde am auzit expresia, dar reprezinta chintesenta imensei evolutii de la sat la oras. La noi nu prea merg pentru ca daca e sa intrebi pe majoritatea oamenilor de viata la tara, multi iti vor zice ca traiau la tara cu lunile in copilarie - la bunici.

Intre noi fie vorba - cred ca multi tarani si-ar dori sa aiba o ferma din asta. (poza de aici)
Avand ideea asta in cap, nu-mi dau seama de unde atatea fite sa cari niste lemne, sa te duci la un veceu in curete sau sa iti faci de mancare pe plita unei sobe. Hai da-o dracu ca acum 20 10 de ani asta faceati cand erati la bunici si sigur n-ati uitat clipele alea placute de simplitate.

Ca sa nu mai zic ca e jignitor sa oferi un premiu de 50 000 de euro ca sa traiesti 3 luni in conditiile in care 44.80% din populatia Romaniei traieste in acest moment. Exagerez si eu putin mai mult de dragul argumentarii, presupun ca nu avem 8.8 milioane de romani care traiesc fara curent electric. Cu toate astea, cred ca s-a inteles ceea ce am vrut sa zic.

Cam atat despre Ferma Vedetelor, Fata de la tara sau Serviti va rog. Nu gasesc niciun factor wow in a face ceva ce am ales sa fac asta vara intr-o mini vacanta de relaxare. E foarte misto sa iti iei o saptamana departe de semnal gsm, tv si conditiile de la oras.

Cat despre dragele noastre vedete - imi dau seama ca toti si toate sunt niste mironosite. Poate e de show sau poate chiar au uitat cum era la tara, dar intre noi fie vorba aveam alte asteptari. Speram sa vad drame interumane nu ca toaleta e in curte sau ca e frig in casa in care n-au facut foc. Doar zic.

ps - Cel care n-are bunici la tara sa isi cumpere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.