Treceți la conținutul principal

Pentru weekend: muzica si chef

Incepem cu muzica.

Mai sunt 10-11 zile in care DJ-ii wanna be ai tarii pot sa trimita mix-urile pentru Burn Residency. Un concurs destinat amatorilor care te poate scoate din monotonie cu un cec de 100 000 de euro si digeiala toata vara la Ibiza.

Pare fantezist, dar castigatorul de anul trecut a fost un roman. BOG pe numele lui de scena, m-a impresionat cand l-am cunoscut acum vreo 2 zile. Rar iti e sa vezi pe cineva atat de dezinvolt la doar 24 de ani. Si sa stiti ca aspectul asta este aproape la fel de important precum calitatea mixurilor trimise pentru jurizare + votul popular. E de incercat daca ti se pare ca ai talent in directia asta muzicala.

Si in plus poti sa mixezi la Cafe Mambo - lucru care ar trebui sa insemna ceva pentru pasionatii de muzica electronica

Colegul Ivo de multe ori de camera, dar in general de pahar, isi deschide un mic barulet-club pe la Budapesta (putin mai incolo de Colectiv) pe Strada Tabacarilor, nr. 7 (link). Putem sa ii uram succes de pe 7 martie incolo. Eu am fost intr-un mic preview pe la el si s-a lasat cu mica mahmureala. Ce sa zic... patesti.

Locul se numeste Eleven Social Club si nu e ca in Centrul Vechi. Stati linistiti si nu panicati. Saormeria Dristor e la fel de aproape. Eu zic ca e de vizitat. In special sambata asta cand puteti sa vedeti mai toata blogosfera clatinandu-se la shot-uri de palinca si jager. Orientativ ca muzica - eu am ascultat o chestie din asta hipstareasca electroncia, dar cred ca or sa se duca mai mult in segmentul dansant rock usor din asta comercial. O bere la 0.5 a fost 8 lei, deci preturile sunt ok.

Acestea fiind zise, eu ma retrag la snowboarding cateva zile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…