Treceți la conținutul principal

Ploua de cateva ore si pe strada inca vezi oameni surprinsi de vremea de afara...

In tara unde iarna prinde de fiecare data pe nepregatite autoritatile, ploaia are acelasi efect la nivelul cetateanului de rand. Nu stiu daca e vitejie, inconstienta sau nepasare - dar undeva in tartacuta ne este hardcodat sa ne acceptam soarta de vesnici plouati.

Uita-te acum pe fereastra si numara cati oameni pregatiti pentru ploaie sunt pe strada. Intr-un oras in care ai in medie aproape 120 de zile pe an cu ceva precipitatii (vorbesc de Bucuresti ), doar o adunatura de excentrici au umbrele. Din ce ramane mai avem cativa cu ceva impermeabil pe ei, dar majoritatea e cu teasta goala si cu pantalonul de trening fluturand in vant.

photo by Thomas8047
Le citesti apatia in priviri, le vezi vezi disperarea in adidasii uzi le simti frigul care nu e impresionat de gecuta mult prea scurta si nu iti pare rau de ei. Si-au asternut asa cum si-au dorit. Pentru ca asta nu are cum sa nu fie altceva in afara de o alegere. Nu este o greseala. Ploua de ore bune. Nimic nu s-ar schimba nici de ar ploua de cateva zile. 

Ce nu inteleg eu este cum de nici un brand n-a vazut acest potential gigantic de reclama aproape gratuita. Da-le naiba o umbrela branduita si bucura-te apoi de zeci de ani de reclama cu precipitatii. Pai, nu?

Comentarii

  1. Ahem... exista un obiect din aceeasi sfera tematica ce are potential mai mare decat umbrela: http://raluxa.com/un-obiect-atat-de-simplu-dupa-vorba-dupa-port/

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe mine personal nu ma incanta pelerinele de ploaie, desi par sa te protejeze mai bine. Le gasesc dezgustatoare - mai ales pe alea de unica folosinta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …