Treceți la conținutul principal

De cate ori trebuie sa platesti mai mult un produs ca sa te simti inselat?

Sau mai bine reformulam: cand iti trece prin cap cuvantul scump atunci cand esti la un restaurant/bar/festival? La mine cand impusc un adaos comercial de 400%. Daca imi dai un produs de 4 ori mai scump fata ca ce as putea sa gasesc intr-un supermarket, atunci incepem sa avem o problema.

Aici ma refer exclusiv la bauturi. Nu vreau sa intru capcana ingredientelor vs pretul produs finit (a scris Radu despre asta), pentru ca acolo te poti pierde foarte usor in detalii care tin de gust, expertiza sau prezentare. Vorbesc de produsele imbuteliate care au aceeasi calitati fie ca le iei din supermarket sau platesti de X-ori pretul lor intr-un bar.

Am stat si m-am gandit destul de bine. Daca platesc de doua ori pretul produsului la raft, considera ca l-am luat ieftin / la un pret corect. De 3-ori pretul deja incepe sa sune a o experienta de Centrul Vechi. Nu ma deranjeaza, dar nici nu tanjesc sa o repet. Sunt sigur ca sunt zgarcit!

Problema e cand posesorii de baruri si restaurante incep sa sara calul adaosului comercial: 400-500-700-1000%. Combina asta cu chelneri lipsiti de chef si ai o reteta fatala pentru viitorul respectivului loc. De aia ajung sa se planga prin presa ca oamenii nu mai consuma si de aia se inchid pe capete - poate ca ar trebui sa fiu o persoana mai buna, dar chiar ma bucur cand aud ca se mai un loc in care am avut o experienta neplacuta in trecut.

Asta pare genul de loc in care n-ai avea probleme sa dai putin mai mult. Are atmosfera.
(poza nu e facuta de mine)

Exista si exceptii. Daca locul este suficient de hype-uit sau ofera ceva misto, poti sa scapi cu marlaniile de mai sus. Dar sunt putine cazuri unde se aplica aceasta situatie.

Inteleg ca au si ei niste chirii si oameni de platit, poate si putin profit de facut, dar unele lucruri vin ca o palma peste ceafa consumatorului. Sambata asta la BurgerFest,  puteai sa iti iei un pahar (330ml) de Fanta la pretul de 7 lei. Pare un pret ok, nu? Pacat ca respectiva Fanta iti era turnata in fata ta dintr-o sticla de 2.5 litri (~6 lei in hypermarketuri). That was the tipping point.

Ala e momentul in care realizezi ca esti pacalit si primesti o Fanta mai putin acidulata si putin mai calda. Ala este momentul in care perceptia ta despre eveniment se schimba in mai rau. Ala e un moment atat de usor de evitat de organizatori (de ce nu doze?) incat si acest lucru pune paie peste foc.

Si care e solutia? Decat sa imi dai un produs ieftin de 4 ori mai scump, mai bine imi dau un produs mai premium de doua ori mai scump. Tu ca posesor de bar o sa ai acelasi profit pe produs, iar eu nu o sa ma simt inselat.

Eh. Dar problemele astea nu vor disparea azi, maine.
Erau si acum 3 ani si or sa fie si peste 3 ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…