Treceți la conținutul principal

De cate ori trebuie sa platesti mai mult un produs ca sa te simti inselat?

Sau mai bine reformulam: cand iti trece prin cap cuvantul scump atunci cand esti la un restaurant/bar/festival? La mine cand impusc un adaos comercial de 400%. Daca imi dai un produs de 4 ori mai scump fata ca ce as putea sa gasesc intr-un supermarket, atunci incepem sa avem o problema.

Aici ma refer exclusiv la bauturi. Nu vreau sa intru capcana ingredientelor vs pretul produs finit (a scris Radu despre asta), pentru ca acolo te poti pierde foarte usor in detalii care tin de gust, expertiza sau prezentare. Vorbesc de produsele imbuteliate care au aceeasi calitati fie ca le iei din supermarket sau platesti de X-ori pretul lor intr-un bar.

Am stat si m-am gandit destul de bine. Daca platesc de doua ori pretul produsului la raft, considera ca l-am luat ieftin / la un pret corect. De 3-ori pretul deja incepe sa sune a o experienta de Centrul Vechi. Nu ma deranjeaza, dar nici nu tanjesc sa o repet. Sunt sigur ca sunt zgarcit!

Problema e cand posesorii de baruri si restaurante incep sa sara calul adaosului comercial: 400-500-700-1000%. Combina asta cu chelneri lipsiti de chef si ai o reteta fatala pentru viitorul respectivului loc. De aia ajung sa se planga prin presa ca oamenii nu mai consuma si de aia se inchid pe capete - poate ca ar trebui sa fiu o persoana mai buna, dar chiar ma bucur cand aud ca se mai un loc in care am avut o experienta neplacuta in trecut.

Asta pare genul de loc in care n-ai avea probleme sa dai putin mai mult. Are atmosfera.
(poza nu e facuta de mine)

Exista si exceptii. Daca locul este suficient de hype-uit sau ofera ceva misto, poti sa scapi cu marlaniile de mai sus. Dar sunt putine cazuri unde se aplica aceasta situatie.

Inteleg ca au si ei niste chirii si oameni de platit, poate si putin profit de facut, dar unele lucruri vin ca o palma peste ceafa consumatorului. Sambata asta la BurgerFest,  puteai sa iti iei un pahar (330ml) de Fanta la pretul de 7 lei. Pare un pret ok, nu? Pacat ca respectiva Fanta iti era turnata in fata ta dintr-o sticla de 2.5 litri (~6 lei in hypermarketuri). That was the tipping point.

Ala e momentul in care realizezi ca esti pacalit si primesti o Fanta mai putin acidulata si putin mai calda. Ala este momentul in care perceptia ta despre eveniment se schimba in mai rau. Ala e un moment atat de usor de evitat de organizatori (de ce nu doze?) incat si acest lucru pune paie peste foc.

Si care e solutia? Decat sa imi dai un produs ieftin de 4 ori mai scump, mai bine imi dau un produs mai premium de doua ori mai scump. Tu ca posesor de bar o sa ai acelasi profit pe produs, iar eu nu o sa ma simt inselat.

Eh. Dar problemele astea nu vor disparea azi, maine.
Erau si acum 3 ani si or sa fie si peste 3 ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …