Treceți la conținutul principal

Lansare si review: Jack Daniel`s Tennessee Honey

Acum vreo cateva saptamani am primit pe mail, si chiar prin posta, un mesaj criptic: Call for Honey 07540216xx. Am stat si m-am gandit ca tot omul care n-are chef de scandal in casa, sa o sun pe fata asta, sa n-o sun... Ce i-as spune?

Curiozitatea pana la urma m-a dovedit si am sunat-o, dar nu mi-a raspuns. Eh. Asta e. Vreo ora mai tarziu ma suna ea si incepe o conversatie demna de stangacia oricarui adolescent care suna pentru prima oara o fata ca sa o invite in oras.

Reusim noi cumva sa ne intelegem si imi spune ca ceva mmmdelicios o sa ma astepte candva in curand acasa. Zis si facut. Trec zilele. Se fac doua saptamani si mai ca uitasem ca trebuia sa ma intalnesc cu Honey.

Acum vreo doua zile ma astepta primitoare acasa, desi statuse vreo 12 ore in congelator din propria mea initiativa ca sa vad daca ingheata cele 35 de grade de bucurie. N-a inghetat, dar si-a pus un strat destul de sexy de bruma pe hainute.


Jack Daniel`s Tennessee Honey - Jack Honey pentru prieteni - este pe scurt Jack cu miere, melasa si nuci prajite. Cu un aftertaste puternic, gustul este unul care nu-mi displace - desi nu sunt mare fan lichioruri nu stiu cum sa descriu dulcegaraia asta altfel.

Si cand am zis ca nu-mi displace, sunt chiar modest. Dupa doar 48 de ore de convietuit impreuna, au mai ramas doua treimi de testat rigulos. Nu stiu daca asta e neaparat un lucru cu care sa te lauzi pe internet, dar vreau astfel sa dovedesc justetea angajamentului pe care mi l-am luat in a oferi un review responsabil (e o scuza destul de buna, nu?).

Intr-un paharel de shot, scoasa din congelator ca sa ne asiguram ca e la temperatura corecta, poti sa o dai peste cap imediat sau sa ii mai dai niste clipe de ragaz si sa iti umezesti putin cate putin buzele la fiecare ridicare de pahar. Tine de alegere fiecaruia.

Este o experienta interesanta combinatia asta de jack si miere (&stuff) - si zic sincer asta pentru ca nu asteptam ca aceasta combinatie sa produca ceva decent. Hmmm. Iti da de gandit asta. Oare ce ai mai putea pune in whiskey?

Cat costa si unde se gaseste? Mariciu spunea ca e cam 95 de lei in Mega Image-uri, iar din comunicatul oficial mai ziceau ca se gaseste si online de comandat pe site-ul beicevrei.ro - prima oara cand primesc intr-un comunicat de presa un link catre un site care nu este al producatorului.

Inchei cu o dilema. Oare ce ar zice fratii Panaitescu despre aceasta combinatie? Doru despre mierea de Tennessee, iar Mircea despre mix-ul de ceva cu whiskey. Sunt sigur ca nu o sa le convina ceva :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …