Treceți la conținutul principal

Lansare si review: Jack Daniel`s Tennessee Honey

Acum vreo cateva saptamani am primit pe mail, si chiar prin posta, un mesaj criptic: Call for Honey 07540216xx. Am stat si m-am gandit ca tot omul care n-are chef de scandal in casa, sa o sun pe fata asta, sa n-o sun... Ce i-as spune?

Curiozitatea pana la urma m-a dovedit si am sunat-o, dar nu mi-a raspuns. Eh. Asta e. Vreo ora mai tarziu ma suna ea si incepe o conversatie demna de stangacia oricarui adolescent care suna pentru prima oara o fata ca sa o invite in oras.

Reusim noi cumva sa ne intelegem si imi spune ca ceva mmmdelicios o sa ma astepte candva in curand acasa. Zis si facut. Trec zilele. Se fac doua saptamani si mai ca uitasem ca trebuia sa ma intalnesc cu Honey.

Acum vreo doua zile ma astepta primitoare acasa, desi statuse vreo 12 ore in congelator din propria mea initiativa ca sa vad daca ingheata cele 35 de grade de bucurie. N-a inghetat, dar si-a pus un strat destul de sexy de bruma pe hainute.


Jack Daniel`s Tennessee Honey - Jack Honey pentru prieteni - este pe scurt Jack cu miere, melasa si nuci prajite. Cu un aftertaste puternic, gustul este unul care nu-mi displace - desi nu sunt mare fan lichioruri nu stiu cum sa descriu dulcegaraia asta altfel.

Si cand am zis ca nu-mi displace, sunt chiar modest. Dupa doar 48 de ore de convietuit impreuna, au mai ramas doua treimi de testat rigulos. Nu stiu daca asta e neaparat un lucru cu care sa te lauzi pe internet, dar vreau astfel sa dovedesc justetea angajamentului pe care mi l-am luat in a oferi un review responsabil (e o scuza destul de buna, nu?).

Intr-un paharel de shot, scoasa din congelator ca sa ne asiguram ca e la temperatura corecta, poti sa o dai peste cap imediat sau sa ii mai dai niste clipe de ragaz si sa iti umezesti putin cate putin buzele la fiecare ridicare de pahar. Tine de alegere fiecaruia.

Este o experienta interesanta combinatia asta de jack si miere (&stuff) - si zic sincer asta pentru ca nu asteptam ca aceasta combinatie sa produca ceva decent. Hmmm. Iti da de gandit asta. Oare ce ai mai putea pune in whiskey?

Cat costa si unde se gaseste? Mariciu spunea ca e cam 95 de lei in Mega Image-uri, iar din comunicatul oficial mai ziceau ca se gaseste si online de comandat pe site-ul beicevrei.ro - prima oara cand primesc intr-un comunicat de presa un link catre un site care nu este al producatorului.

Inchei cu o dilema. Oare ce ar zice fratii Panaitescu despre aceasta combinatie? Doru despre mierea de Tennessee, iar Mircea despre mix-ul de ceva cu whiskey. Sunt sigur ca nu o sa le convina ceva :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…