Treceți la conținutul principal

Wishful thinking romanesc: fura responsabil

Fie ca e vorba de agentii Anaf atacati cu pietre in Vama Veche, fie ca e vorba de micile restaurante inchise abuziv pentru sume derizorii (ce mai inseamna acolo 1.596,72 lei), romanii nu vor sa vada micii gainari pedepsti.

Pai de ce ei cand aia mari care fura milioane raman nepedepsiti?!!? Nu conteaza ca aia mici cumulati pot sa iti fure mult mai mult ca cei cativa giganti corupti, ideea e ca daca ii opresti pe aia mari... totul o sa fie bine.

Ca strain vei intelege instantaneu aceasta situatie daca te prinde nevoia pe la Universitate. Imediat de la intrarea in toaleta publica esti intampinat de acest suport de hartie igenica. In stanga lui intr-o incapere inchisa auzi voci de femei care susotesc - desi nu mai functioneaza programul cu plata, femeile respective au ramas pe acelasi post. In dreapta, intri in zona de lavoare si pisoare. Langa pisoare te asteapta cabinele. (Descriu asta pentru cei care nu sunt familiari)


Furtul responsabil de hartie igenica: poti sa iei cat vrei tragand de ea, dar nu poti sa o iei deja impaturita.

Ce iti spune tie ca strain acest aranjament de cand lumea ? Ca romanii sunt niste oameni perfect calculati. Iti iei cata hartie igenica ai nevoie anticipat. Nu ne jucam cu lucruri variabile - pentru ca in cabine nu gasesti hartie igenica.

Iti arata loialitatea personalului care transcende dincolo de necesitatea lor pentru postul respectiv - acest lucru e de obicei mai vizibil in interactiunile cu statul. Cu toate ca numarul de angajate pe cap de pisoar e unul de recolta record, sapun tot n-ai. Nici hartie igenica. Si nici apa nu prea se trage pe la jumatate din instalatii.

Te invata ca in tara asta nu se tolereaza furatul usor. Vrei sa furi ceva? Trebuie sa muncesti putin pentru asta, ca doar asa capeti respectul nostru. Inveti astfel destul de repede si faptul ca aceleasi trucuri vechi de cand lumea... inca functioneaza. Flexibilitatea si adaptabilitatea nu sunt cele mai raspandite atuuri.

Macar au incercat sa opreasca faimosul hot de hartie igenica...

Si toate astea le inveti in mai putin de 60 de secunde petrecute in toaletele publice de la Universitate. Maine poimaine o sa va zic ce alte lectii de viata inveti in cele de la metroul Piata Unirii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …