Treceți la conținutul principal

Wishful thinking romanesc: fura responsabil

Fie ca e vorba de agentii Anaf atacati cu pietre in Vama Veche, fie ca e vorba de micile restaurante inchise abuziv pentru sume derizorii (ce mai inseamna acolo 1.596,72 lei), romanii nu vor sa vada micii gainari pedepsti.

Pai de ce ei cand aia mari care fura milioane raman nepedepsiti?!!? Nu conteaza ca aia mici cumulati pot sa iti fure mult mai mult ca cei cativa giganti corupti, ideea e ca daca ii opresti pe aia mari... totul o sa fie bine.

Ca strain vei intelege instantaneu aceasta situatie daca te prinde nevoia pe la Universitate. Imediat de la intrarea in toaleta publica esti intampinat de acest suport de hartie igenica. In stanga lui intr-o incapere inchisa auzi voci de femei care susotesc - desi nu mai functioneaza programul cu plata, femeile respective au ramas pe acelasi post. In dreapta, intri in zona de lavoare si pisoare. Langa pisoare te asteapta cabinele. (Descriu asta pentru cei care nu sunt familiari)


Furtul responsabil de hartie igenica: poti sa iei cat vrei tragand de ea, dar nu poti sa o iei deja impaturita.

Ce iti spune tie ca strain acest aranjament de cand lumea ? Ca romanii sunt niste oameni perfect calculati. Iti iei cata hartie igenica ai nevoie anticipat. Nu ne jucam cu lucruri variabile - pentru ca in cabine nu gasesti hartie igenica.

Iti arata loialitatea personalului care transcende dincolo de necesitatea lor pentru postul respectiv - acest lucru e de obicei mai vizibil in interactiunile cu statul. Cu toate ca numarul de angajate pe cap de pisoar e unul de recolta record, sapun tot n-ai. Nici hartie igenica. Si nici apa nu prea se trage pe la jumatate din instalatii.

Te invata ca in tara asta nu se tolereaza furatul usor. Vrei sa furi ceva? Trebuie sa muncesti putin pentru asta, ca doar asa capeti respectul nostru. Inveti astfel destul de repede si faptul ca aceleasi trucuri vechi de cand lumea... inca functioneaza. Flexibilitatea si adaptabilitatea nu sunt cele mai raspandite atuuri.

Macar au incercat sa opreasca faimosul hot de hartie igenica...

Si toate astea le inveti in mai putin de 60 de secunde petrecute in toaletele publice de la Universitate. Maine poimaine o sa va zic ce alte lectii de viata inveti in cele de la metroul Piata Unirii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…