Treceți la conținutul principal

Wishful thinking romanesc: fura responsabil

Fie ca e vorba de agentii Anaf atacati cu pietre in Vama Veche, fie ca e vorba de micile restaurante inchise abuziv pentru sume derizorii (ce mai inseamna acolo 1.596,72 lei), romanii nu vor sa vada micii gainari pedepsti.

Pai de ce ei cand aia mari care fura milioane raman nepedepsiti?!!? Nu conteaza ca aia mici cumulati pot sa iti fure mult mai mult ca cei cativa giganti corupti, ideea e ca daca ii opresti pe aia mari... totul o sa fie bine.

Ca strain vei intelege instantaneu aceasta situatie daca te prinde nevoia pe la Universitate. Imediat de la intrarea in toaleta publica esti intampinat de acest suport de hartie igenica. In stanga lui intr-o incapere inchisa auzi voci de femei care susotesc - desi nu mai functioneaza programul cu plata, femeile respective au ramas pe acelasi post. In dreapta, intri in zona de lavoare si pisoare. Langa pisoare te asteapta cabinele. (Descriu asta pentru cei care nu sunt familiari)


Furtul responsabil de hartie igenica: poti sa iei cat vrei tragand de ea, dar nu poti sa o iei deja impaturita.

Ce iti spune tie ca strain acest aranjament de cand lumea ? Ca romanii sunt niste oameni perfect calculati. Iti iei cata hartie igenica ai nevoie anticipat. Nu ne jucam cu lucruri variabile - pentru ca in cabine nu gasesti hartie igenica.

Iti arata loialitatea personalului care transcende dincolo de necesitatea lor pentru postul respectiv - acest lucru e de obicei mai vizibil in interactiunile cu statul. Cu toate ca numarul de angajate pe cap de pisoar e unul de recolta record, sapun tot n-ai. Nici hartie igenica. Si nici apa nu prea se trage pe la jumatate din instalatii.

Te invata ca in tara asta nu se tolereaza furatul usor. Vrei sa furi ceva? Trebuie sa muncesti putin pentru asta, ca doar asa capeti respectul nostru. Inveti astfel destul de repede si faptul ca aceleasi trucuri vechi de cand lumea... inca functioneaza. Flexibilitatea si adaptabilitatea nu sunt cele mai raspandite atuuri.

Macar au incercat sa opreasca faimosul hot de hartie igenica...

Si toate astea le inveti in mai putin de 60 de secunde petrecute in toaletele publice de la Universitate. Maine poimaine o sa va zic ce alte lectii de viata inveti in cele de la metroul Piata Unirii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…