Treceți la conținutul principal

Glorificarea oboselii si a statului peste program

Nu imi dau seama daca este un trend relativ recent (2-3 ani) sau pur si simplu nu am fost eu suficient de atent pana acum, dar exista o intreaga miscare de glorificare a epuizarii prin munca, a overtime-ului fara sfarsit, a numarului record de weekend-uri muncite.

O vezi pe retelele de socializare, o vezi pe forumuri, o vezi in metrou la 8-9-10 seara, peste tot in jurul tau vei vedea oameni mandri de efortul pe care il depun la job. Efort care in general se traduce intr-o medie de 50-60 de ore de munca in timpul saptamanii.

 % of workers working more than 50 hours per week, OECD, 2013 (sursa & reddit)
Nu sunt expert, dar parca sa petreci 10 ore la birou, plus inca una-doua prin trafic, mai adaugi vreo 8 regulamentare de somn si inca doua ore de igena persoanala si mancat, inseamna ca iti mai raman doar 2 ore sa faci si altceva. Asta daca mai ai energia si vointa necesara pentru acest ceva.

Ironia face ca acesti oameni sa lucreze in fata unui calculator. Tehnologie care in teorie ar trebui sa iti faca viata mai usoara pentru ca poti sa faci lucrurile cu rapiditate - implicit sa muncesti mai putin. De fapt nu este nimic ironic pentru ca presupunerea asta este gresita.

anii 80 au fost duri pentru Coreea (2900 de ore anual / aka 12 ore in fiecare zi lucratoare)

E drept ca exista un trend descendent in numarul de ore lucrate anual, dar popularizarea din anii 90 a calculatoarelor si a internetului nu pare sa aiba un efect atat de ridicat precum ma asteptam. Vorbesc de o realitate in care numarul de ore "castigate" pe an e doar de ordinul zecilor.

Ce este cu adevarat ironic este intregul rezultat al acestui overtime: sacrificat viata personala pentru niste ore in plus in care nici macar nu esti productiv (conform unor studii). Totusi, cine sunt eu sa judec ce ii bucura pe unii sau pe altii.

#la6rupemusa

Comentarii

  1. Majoritatea celor care stau dupa program o fac pentru bani.
    Deseori overtime-ul este platit in plus.
    Nicidecum satisfactii intriseci in munca depusa; pure motive financiare de natura hedonista.
    Sacrificarea timpului personal, in cazul meu, este pentru a îmbunătăți calitatea timpului personal ramas. Fie printr-o excursie, fie printr'un obiect ce imi face placere in a-l folosi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand insa detineam propria afacere nu exista notiunea de overtime.
    Afacerea eram eu si continuu traiam in munca. Era o placere nu o corvoda. Similar vietii/muncii la tara.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu foarte putine locuri care platesc overtime-ul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …

Social Media Summit București 2017

S-au vorbit multe ieri la Social Media Summit, dar un lucru m-a bucurat enorm: Este oficial! Facebook Apps au murit și au fost declarate moarte în cadrul unei conferințe. Poate părea amuzant pentru unii, alții știau asta de 2-3 ani, dar e bine că în sfârșit putem închide capitolul ăsta rușinos din social media.

În rest, blogging-ul a fost declarat market standard și a ajuns într-o zonă de normalitate similară socialului (dpdv al canalelor de comunicare). Nu mai e nimic special să fii blogger, la fel cum toată lumea se așteaptă ca un brand să fie social. Viitorul stă sub semnul videoului și a creatorilor de conținut video. Vloggerii sunt factorul exotic de anul trecut pentru oamenii din comunicare.

Partea a doua a zilei a venit cu o inițiativă interesantă: introducerea în clasificarea ocupațiilor din România a job-urilor astea apărute în ultimii ani: ux designer, socia media manager, front end etc.

Insight-ul este unul destul de amuzant, mai toată lumea care lucrează pe un job din ace…