Treceți la conținutul principal

Happy Run - Race for the Cure & recicleaza plastic de Ziua Internationala a Mediului

Fie ca vrei sa alergi si sa donezi pentru a promova importanta prevenirii cancerului la san, fie ca vrei sa participi la Ziua Internationala a Mediului printr-o actiune de colectare a recipientelor din plastic, zilele astea ai putina treaba.


Fundatiei Renasterea aduce Happy Run – Race For The Cure in Romania. Cursa Happy Run – Race For The Cure, initiata de fundatia Susan G. Komen in Statele Unite, are ca scop strangerea de fonduri pentru prevenirea si combaterea cancerului de san. Prin aceasta cursa se doreste sa le sarbatorim pe ele, invingatoarele, si sa aduca speranta celor care inca se mai lupta cu aceasta boala.

Long story short - Alergatul asta nu e chiar alergat, asa ca nu iti face griji daca nu te simti in forma. E un fel de mers in grup. Importat e sa partici si sa donezi - au un fel de kickstarter la ei pe site unde poti sa achizitionezi pachete de sustinere.



A doua chestie e pentru natura si reciclarea plasticului.  E drept ca este putin ironic ca initiativa e pornita de un comerciant de recipiente de bucatarie si alte instrumente asemanatoare, dar imi dau seama de logica care sta in spatele campaniei: vino la noi si recicleaza vasul vechi si apoi ia-ti unul nou dragutel + ceva cadou din partea noastra. Hai ca nu e o initiativa rea. Se intampla maine si mai multe informatii despre ce si cum gasesti pe pagina de Facebook a evenimentului Tupperware (link aici)

Si daca tot am ajuns la capitolul reciclare, in procesul de a imi face propria bere am reusit sa acumulez foarte multe sticle de 0.5 si 0.33. Estimez cam vreo 300. Problema e ca acum as vrea sa scap de trei sferturi din ele si vreau musai sa le reciclez. Nu prea stiu in ce masura pubelele verzi dau randamentul scontant (chiar se recileaza?), asa ca intreb si eu p-aici. Cum ar trebui sa procedez cu ele?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …