Treceți la conținutul principal

Iz de gratar in padure la Cernica

Conform miscarii pe care tocmai am pornit-o, nicio saptamana fara mici, luni am fost la un clasic gratar in padure la Cernica. Zic clasic pentru ca nu cred ca exista vreun bucurestean care se poate lauda ca n-a calcat cu grija prin padurea Cernica in timp ce cara un platouas cu skinless sausages. Este altarul oficial de sacrificiu al tuturor mititeilor din lumea asta.

Insemnare ilustrata cu imagini facute de Daria

Stiind asta, ma asteptam sa fiu inconjurat de miros de mititei, dorei si gigei - asa ca surprins am fost cand n-am atins targetul de burti dezgolite. Nu cred ca biletul de intrare (5 lei/om si 15 lei/masina) a dezarmat burduhanele, si nici nu cred ca toti s-au alaturat trend-ului de mancat sanatos. Ceva s-a intamplat cu exhibitionistii de weekend.


Deci cum ziceam, de intai iunie cam pe la unu' am ajuns si eu pe la Cernica. Am reusit chiar sa gasim o masuta la umbra (si asta a costat, dar nu mai tin minte exact cat), iar cu ajutorul unor vecini de proximitate am inhatat un gratar profesional oferit de autoritati.


Lucrurile s-au miscat rapid. Ne-am alaturat la jarul deja existent, iar in mai putin de 20 de minute aveam deja prima transa gata: porc, pui si mitetei - trioul de foc. Am udat asta cu niste bere artizanala facuta de mine si un prieten, si apoi ne-am intins la un joc de rummy. Cum se face.



Oricum, chiar de nu veneam pregatiti - gaseai de cumparat tot ce iti poftea sufletul: mititei facuti de profesionisti, bere rece si inghetata. Orice iti doreste inima pentru o dupa-amiza lenesa la iarba verde.



Sincer va zic ca a fost mult mai bine decat ma asteptam. N-am auzit nicio manea muzica. Nu prea am vazut balene bipede la bustul gol. Padurea a fost de o curatenie surprinzatoare.

Distantele intre masute sau mai bine zis intre palcurile de oameni era rezonabila incat sa nu iti activeze claustrofobia. Si nici nu erai scaldat in fum de gratar - mai bine spus de alt gratar care sa nu fie al tau.


In ansamblu, a fost o experienta pe care nu m-ar deranja sa o repet - chiar m-as bucura.

Iar acum ca stau si ma gandesc mai bine, avem atatea concepte de baruri hipstaresti, dar n-avem niciun zona de bbq special facuta pentru hipsteri?

Sau mai bine spus: unde se duc hipstarii la gratar sa isi perpeleasca burgerii apetisanti?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…