Treceți la conținutul principal

Cum schimbi mentalitati cu articole pe bloguri?

Raspunsul scurt este ca nu schimbi.

Pentru ca nu consider ca in lista de prieteni de pe retelele sociale sau intre cititorii de pe acest blog am potentiali violatori, nu voi discuta in aceasta inseamnare despre #nuinseamnanu. O sa plec de la premiza ca toata lumea (inclusiv femeile) stiu si inteleg ca nu inseamna stop.

La cei care nu inteleg acest lucru, nu cred ca pot sa ajung eu cu mesajul acesta. Si chiar de as ajunge, nu anticipez ca as avea suficienta putere de convingere incat sa ma fac inteles. N-ar avea suficienta incredere incat sa se uite in gura mea.

Dar stiti cine are?







Exact. Daca vrei sa schimbi parerea unei societati rurale (47.12% in 2013) cu ei trebuie sa vorbesti. Ei sunt singurii care au control, putere si suficienta audienta incat poata sa schimbe ceva. Ei sunt cei de la care multi oameni isi iau raspunsuri la unele intrebari de viata si de moarte. Ei sunt cei care pot condamna la nivel de constienta colectiva. Ei au 62.3% din increderea nationala.

Problema e ca ei nu prea stau pe Facebook si nici nu sunt mari amatori de bloguri. Dar daca i-ai coopta in aceasta campanie...

Comentarii

  1. oamenii nu mai cred în biserică, în pofida sondajelor. Locuiesc în rural în zona de Sud iar biserica este doar un muzeu al satului, nicidecum un lăcaș de cult. Sunt foarte puțini oameni care mai merg pe la biserică cu excepția sărbătorilor mari. Astfel că autoritatea preoților scade dramatic pe zi ce trece.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din experienta mea prin Moldova, oamenii inca sunt puternic atasati de biserica - depinde cat de aproape esti de un oras mare.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…