Treceți la conținutul principal

Mesteshukar ButiQ @ Universitate

De o saptamana tot astept sa ajung la deschiderea acestui butique-concept. Pe de-o parte imi doream sa merg pentru ca conceptul mi se parea interesant: cazuri sociale din comunitatile de mestesugari romi care realizeaza obiecte artizanale sub supravegherea unor designeri austrieci; pe de alta parte eram curios sa vad ce adunatura de hipsteri poate sa stranga un astfel de eveniment.

Calare pe trotineta, am ajuns ieri fix cand se termina speechu'. N-am facut-o intentionat, dar oricum tot raul a fost spre bine. In micro magazinasul de pe Edgar Quinet nr 7 erau inghesuiti ca intr-un autobuz toti hipsterii din Bucuresti.



Lucrurile s-au degajat odata ce baietii cu muzica care au inceput bage niste niste acorduri fine, ocazie de care am profitat pentru a vizita putin magazinul.

Mai mult lung decat lat, Mesteshukar ButiQ este un fel de mini talcioc tiganesc. Te duci sa iti iei o fusta cu salbe, dar te intorci si cu o maturice de paie. Asta daca te tine buzunarul.

maturicile costa 18 lei 
Nu stiu daca te poti sa te tocmesti, ca asta i-ar da fix acel imbold de veridicitate, dar in magazin vei gasi multe lucruri care stateau aruncate prin curtea bunicii de la tara.

Clopotei, maturici de paie, scaunele cu trei picioare, mojare de lemn, ibrice de alama, linguri de lemn si tot felul de bijuterii - toate le gasesti la un click distanta (au si magazin online: mbq.ro) sau la o vizita pe la Universitate.

Clopoteii incep de la 25 de lei
Mesteshukar ButiQ este o veritabila calatorie pe raul amintirilor din copilarie, dar pe mine personal nu m-au lovit la sentiment cu vreun produs anume. Au lucruri interesante, dar nu sunt destul de cool sa pot sa le inglobez in stilul meu pentru ca nu sunt suficient de hipster cool.


epaulet 128 de lei
Shukar!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…