Treceți la conținutul principal

Mesteshukar ButiQ @ Universitate

De o saptamana tot astept sa ajung la deschiderea acestui butique-concept. Pe de-o parte imi doream sa merg pentru ca conceptul mi se parea interesant: cazuri sociale din comunitatile de mestesugari romi care realizeaza obiecte artizanale sub supravegherea unor designeri austrieci; pe de alta parte eram curios sa vad ce adunatura de hipsteri poate sa stranga un astfel de eveniment.

Calare pe trotineta, am ajuns ieri fix cand se termina speechu'. N-am facut-o intentionat, dar oricum tot raul a fost spre bine. In micro magazinasul de pe Edgar Quinet nr 7 erau inghesuiti ca intr-un autobuz toti hipsterii din Bucuresti.



Lucrurile s-au degajat odata ce baietii cu muzica care au inceput bage niste niste acorduri fine, ocazie de care am profitat pentru a vizita putin magazinul.

Mai mult lung decat lat, Mesteshukar ButiQ este un fel de mini talcioc tiganesc. Te duci sa iti iei o fusta cu salbe, dar te intorci si cu o maturice de paie. Asta daca te tine buzunarul.

maturicile costa 18 lei 
Nu stiu daca te poti sa te tocmesti, ca asta i-ar da fix acel imbold de veridicitate, dar in magazin vei gasi multe lucruri care stateau aruncate prin curtea bunicii de la tara.

Clopotei, maturici de paie, scaunele cu trei picioare, mojare de lemn, ibrice de alama, linguri de lemn si tot felul de bijuterii - toate le gasesti la un click distanta (au si magazin online: mbq.ro) sau la o vizita pe la Universitate.

Clopoteii incep de la 25 de lei
Mesteshukar ButiQ este o veritabila calatorie pe raul amintirilor din copilarie, dar pe mine personal nu m-au lovit la sentiment cu vreun produs anume. Au lucruri interesante, dar nu sunt destul de cool sa pot sa le inglobez in stilul meu pentru ca nu sunt suficient de hipster cool.


epaulet 128 de lei
Shukar!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…