Treceți la conținutul principal

Mesteshukar ButiQ @ Universitate

De o saptamana tot astept sa ajung la deschiderea acestui butique-concept. Pe de-o parte imi doream sa merg pentru ca conceptul mi se parea interesant: cazuri sociale din comunitatile de mestesugari romi care realizeaza obiecte artizanale sub supravegherea unor designeri austrieci; pe de alta parte eram curios sa vad ce adunatura de hipsteri poate sa stranga un astfel de eveniment.

Calare pe trotineta, am ajuns ieri fix cand se termina speechu'. N-am facut-o intentionat, dar oricum tot raul a fost spre bine. In micro magazinasul de pe Edgar Quinet nr 7 erau inghesuiti ca intr-un autobuz toti hipsterii din Bucuresti.



Lucrurile s-au degajat odata ce baietii cu muzica care au inceput bage niste niste acorduri fine, ocazie de care am profitat pentru a vizita putin magazinul.

Mai mult lung decat lat, Mesteshukar ButiQ este un fel de mini talcioc tiganesc. Te duci sa iti iei o fusta cu salbe, dar te intorci si cu o maturice de paie. Asta daca te tine buzunarul.

maturicile costa 18 lei 
Nu stiu daca te poti sa te tocmesti, ca asta i-ar da fix acel imbold de veridicitate, dar in magazin vei gasi multe lucruri care stateau aruncate prin curtea bunicii de la tara.

Clopotei, maturici de paie, scaunele cu trei picioare, mojare de lemn, ibrice de alama, linguri de lemn si tot felul de bijuterii - toate le gasesti la un click distanta (au si magazin online: mbq.ro) sau la o vizita pe la Universitate.

Clopoteii incep de la 25 de lei
Mesteshukar ButiQ este o veritabila calatorie pe raul amintirilor din copilarie, dar pe mine personal nu m-au lovit la sentiment cu vreun produs anume. Au lucruri interesante, dar nu sunt destul de cool sa pot sa le inglobez in stilul meu pentru ca nu sunt suficient de hipster cool.


epaulet 128 de lei
Shukar!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Băi băiete, ce naiba s-a întâmplat cu manele de au ajuns în halul ăsta?

Mă uitam azi pe YouTube trending și am dat peste ultimul super hit Guță. Am dat click de curiozitate, că așa se zice întotdeauna pe internet, să vadă și ochiul meu ce mai e pe val în zona asta muzicală. Șoc și groază. Dezastru. INCREDIBIL!

Intro-ul este unul banal și nu te atrage la aruncat nici măcar cu monede în cântăreț. Guță este în mizerie și a ajuns să poarte Calvin Klein. Calvin-Fucking-Klein! Opulența a dispărut și cum petrece cu cafea la dozator și apă plată. Fata aia e mai înfofolită ca un prichindel înainte de Revoluție - nu tu decolteu generos sau animal print. Băi băiete!!! Ce dracu e asta?

Pentru mine, Maestrul este era cel dintâi profesor de șmecherie al țarii. O legendă ce acum 5 ani ne-a făcut tuturor o favoare și ne-a adus pe calea cea buna printr-o exercițiu de forță și artă ce, pentru mine cel puțin, a rămas în istorie ca cel mai mișto videoclip de manele al tuturor timpurilor. Îi dau embed mai jos că să vedeți despre ce e vorba, deși cred că toți știți la ce mă r…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…