Treceți la conținutul principal

Mesteshukar ButiQ @ Universitate

De o saptamana tot astept sa ajung la deschiderea acestui butique-concept. Pe de-o parte imi doream sa merg pentru ca conceptul mi se parea interesant: cazuri sociale din comunitatile de mestesugari romi care realizeaza obiecte artizanale sub supravegherea unor designeri austrieci; pe de alta parte eram curios sa vad ce adunatura de hipsteri poate sa stranga un astfel de eveniment.

Calare pe trotineta, am ajuns ieri fix cand se termina speechu'. N-am facut-o intentionat, dar oricum tot raul a fost spre bine. In micro magazinasul de pe Edgar Quinet nr 7 erau inghesuiti ca intr-un autobuz toti hipsterii din Bucuresti.



Lucrurile s-au degajat odata ce baietii cu muzica care au inceput bage niste niste acorduri fine, ocazie de care am profitat pentru a vizita putin magazinul.

Mai mult lung decat lat, Mesteshukar ButiQ este un fel de mini talcioc tiganesc. Te duci sa iti iei o fusta cu salbe, dar te intorci si cu o maturice de paie. Asta daca te tine buzunarul.

maturicile costa 18 lei 
Nu stiu daca te poti sa te tocmesti, ca asta i-ar da fix acel imbold de veridicitate, dar in magazin vei gasi multe lucruri care stateau aruncate prin curtea bunicii de la tara.

Clopotei, maturici de paie, scaunele cu trei picioare, mojare de lemn, ibrice de alama, linguri de lemn si tot felul de bijuterii - toate le gasesti la un click distanta (au si magazin online: mbq.ro) sau la o vizita pe la Universitate.

Clopoteii incep de la 25 de lei
Mesteshukar ButiQ este o veritabila calatorie pe raul amintirilor din copilarie, dar pe mine personal nu m-au lovit la sentiment cu vreun produs anume. Au lucruri interesante, dar nu sunt destul de cool sa pot sa le inglobez in stilul meu pentru ca nu sunt suficient de hipster cool.


epaulet 128 de lei
Shukar!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…