Treceți la conținutul principal

burn BLOCK PARTY

Relatia mea cu Burn este o inclestare disperata de a incerca sa raman sa fiu hip si cool, relatia lor cu mine probabil se bazeaza pe faptul ca ei au senzatia ca eu chiar sunt stropit cu fain. Cat timp echilibrul exista, ce rost are sa schimbam ecuatia.

Si dupa acest disclamer, sa zic putin de un email primit de la ei acum vreo 2-3 zile. Se pare ca Burn vrea sa schimbe ceva in directia de comunicare, vor sa fie mai pe lifestyle si counter culture. Cum vor face shift-ul asta, se va vedea asta in 2016 sau sambata asta intr-un mic preview de party cu hipstareala, urbaneala si coolereanu la Universitate@statui.

Timp de 11 ore, intre 12-23:00, se pune de un block party cu dj-iala, skaterasi, gafferi, bmx-eri, b-boys si alte nebunii din astea apreciate doar de cineva cu skate shoes in picioare.


Detalii si alte informatii de gen sunt pe pagina evenimentului. Eu din pacate sunt la o petrecere de burlaci despre care n-as putea sa zic in acest moment cand incepe si unde are loc. In functie de asta, s-ar putea sa ma vedeti p-acolo.

Dar nu vreau sa inchei pe tonul asta. Vreau sa exemplific relatia despre care vorbeam mai sus printr-un quote din emailul primit:
Block party-urile, dupa cum bine stii, sunt niste show-uri care se intampla random, out of nowhere, se aduna oameni care incep sa puna muzica, apoi se alatura si altii care danseaza si tot asa, good vibes si good quality fun.
Dupa cum bine stii... Da. Desigur. Cri cri cri!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…