Treceți la conținutul principal

burn BLOCK PARTY

Relatia mea cu Burn este o inclestare disperata de a incerca sa raman sa fiu hip si cool, relatia lor cu mine probabil se bazeaza pe faptul ca ei au senzatia ca eu chiar sunt stropit cu fain. Cat timp echilibrul exista, ce rost are sa schimbam ecuatia.

Si dupa acest disclamer, sa zic putin de un email primit de la ei acum vreo 2-3 zile. Se pare ca Burn vrea sa schimbe ceva in directia de comunicare, vor sa fie mai pe lifestyle si counter culture. Cum vor face shift-ul asta, se va vedea asta in 2016 sau sambata asta intr-un mic preview de party cu hipstareala, urbaneala si coolereanu la Universitate@statui.

Timp de 11 ore, intre 12-23:00, se pune de un block party cu dj-iala, skaterasi, gafferi, bmx-eri, b-boys si alte nebunii din astea apreciate doar de cineva cu skate shoes in picioare.


Detalii si alte informatii de gen sunt pe pagina evenimentului. Eu din pacate sunt la o petrecere de burlaci despre care n-as putea sa zic in acest moment cand incepe si unde are loc. In functie de asta, s-ar putea sa ma vedeti p-acolo.

Dar nu vreau sa inchei pe tonul asta. Vreau sa exemplific relatia despre care vorbeam mai sus printr-un quote din emailul primit:
Block party-urile, dupa cum bine stii, sunt niste show-uri care se intampla random, out of nowhere, se aduna oameni care incep sa puna muzica, apoi se alatura si altii care danseaza si tot asa, good vibes si good quality fun.
Dupa cum bine stii... Da. Desigur. Cri cri cri!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…