Treceți la conținutul principal

Film Romanesc: Un etaj mai jos (2015)

De fiecare data cand ma duc sa vad un film romanesc, incerc sa nu il compar cu o productie hollywoodiana. Stiu ca Europa are alta scoala de film, stiu ca Europa de Est are specificul ei, dar involuntar comparatia ajunge sa se intample.

Lucru care nu este deloc benefic pentru scoala europeana new age de film: au prea multe cadre lungi in care nu se intampla efectiv nimic atat in primplan cat si in fundal, filmele se termina prea brusc si in general fara ceva spectaculos/memorabil si happy endingul lipseste, la fel si morala care ar trebui sa te insoteasca pana acasa si sa salasuiasca cu tine mai bine de cateva minute.

Iar cu filmele romanesti treaba sta si mai nisat, il vezi si apoi vine cineva sa te intrebe ce a vrut sa zica autorul. Noroc cu dresajul de la limba romana ca incepi sa despici firul in patru si sa scrii instinctiv patru pagini de rezumat. Nu stiu de ce ne place sa ne complicam astfel.

Add caption

La invitatia celor de la UniCredit, am vazut aseara Un etaj mai jos (noul film al lui Radu Muntean) si mi-am readus aminte de toate aceste lucruri. Dupa o ora si jumatate, finalul a venit atat de brusc incat putea la fel de bine sa se termine dupa primele 10-15 minute.

Ulterior mi-am dat seama ca este ceva gresit cu mine pentru ca la Q&A-ul cu regizorul si echipa de filmare, majoritatea oamenilor din sala pareau multumiti incantati de acest final anticlimactic. A avut o domnisoara tentativa de a isi exprima dezamagirea legata de finalul filmului, dar a fost repede pusa la punct cu mistouri culturale.

Trailer mai jos:



Un etaj mai jos este o realizare mai fericita a curentului acesta new age romanesc si il recomand tuturor fanilor genului. Ghiolbanilor hollywoodieni asemanatori mie nu le-as da unda verde pentru a merge de pe 18 septembrie sa il vada. Pur si simplu nu o sa fie o experienta placuta, chiar daca este filmat destul de bine si actorii joaca binisor.

Inca astept filmul ala romanesc care sa aduca echilibru intre filmele facute aparent doar pentru Cannes si comercialul idiot pe care il vezi la televizor cu titlu de comedie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…