Treceți la conținutul principal

Pe o scara de la 1 la 10, cat de nesigura a fost copilaria ta?

A mea a fost de un 8-9, de mentiune asa. Cred ca am fost dus la scoala de parinti in primele doua saptamani din clasa intai, ca dupa aveam o cheie la gat care ma ghida cu succes spre apartamentul unde locuiam.

E drept ca abia pana pe la 12 nu m-au lasat sa folosesc aragazul, ca era un factor de risc si oricum mancarea din termos avea acelasi gust. Da, ai mei nu erau acasa cand eu ma intorceam de la scoala.

M-am jucat cu tunuri cu carbid, prin blocuri in constructie, printre armaturi, pe zidurile de vreo 2-3 m ale bisericii de pe strada, cu tevi cu cornete cu ac, pe strada cu mingea si cumva am reusit sa nu imi pierd viata sau vreun membru.

Lucrurile astea s-ar traduce acum in societatea americana prin separarea mea de catre parinti si acuzarea acestora de neglijenta.

   

Inteleg ca vremurile s-au schimbat, sunt mai multe masini pe strada si e mai aglomerat - dar lucrurile aceastea nu au crescut direct proportional cu hiper-panica parintilor societatii. Sa nu dam vina pe parinti cand isteria asta generala e cumva dictata de societate.
A Maryland couple who was being investigated for allowing their two children to walk home alone from a neighborhood park have been "found responsible for unsubstantiated child neglect" by the state's Child Protective Services. (sursa)

Si ironia face ca ei sa aiba o criminalitate stradala mai scazuta 2014 fata de ce se intampla acum 20-30 de ani. Dar sa nu radem de altii ca si la noi se intampla la fel: si criminalitate mai scazuta si mai putini copii pe strada.

Sunt curios ce povesti or sa aiba despre copilarie copiii generatiei noastre peste 20 de ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

O campanie pe care aș vrea să o văd: la 20 de pet-uri goale primești unul gratis

Cam așa arăta Dâmbovița azi pe la 9:30 după ce în ultima săptămână s-a lucrat intens la curățarea ei și a casetei de sub Piața Unirii. Ar fi ușor să dau vina pe gigeii ăia care au curățat, dar i-am văzut zi și noapte cum s-au chinuit. Au curățat și ei cât au putut, dar ușor să mai pierzi câteva zeci de kilograme de pet-uri când ai de curățat tone de căcaturi pe care le-au aruncat bucureștenii de-a lungul anului. În topul celor mai ciudate lucruri văzute anul ăsta sunt un scaun de birou și o canapea mai mică - asta așa să vă faceți o idee ce au trebui să scoată gigeii ăia.

Dar să ne întoarcem la imaginea de mai sus unde 90% din masa plutitoare era compusă din pet-uri de 2-2.5 litri. Pet-uri care sunt apreciate, în general, de niște gigei cu mustață și tricouri polo - dacă e să ne luăm după reclame. Gigei pe care nu îi poți atinge cu povești frumoase despre reciclare și binele planetei. Poate cu niște amenzi usturătoare, dar e un chin logistic să faci asta.

În schimb, poți să îi atingi…

HBO Go, Netflix și Amazon Prime Video la început de 2017

Cumva am început să consum mai multe seriale la final de an. A ajutat și concediul avut de sărbători, dar cumva am început să prefer din ce în ce mai mult serile liniștite acasă în fața unui serial foarte bun sau măcar mediocru. În ultimile luni am tot testat platforme de video on demand și mă gândeam să aștern câteva idei pentru cei care sunt în căutare unui mod legal de a savura seriale și filme.

Amazon Prime Video e cea mai recentă platformă testată și a fost o dezamăgire cruntă. Poate n-am făcut eu ce trebuie, mi-am activat prime-ul din contul de amazon.com și co.uk, dar am acces doar la 18 seriale. E drept că două dintre ele sunt The Grand Tour (care și-a mai revenit nițel prin episodul al 4-lea) și The Man In The High Castle, dar asta nu mă va face să îmi prelungesc abonamentul. Puțin e prea puțin.

Bonus - nici nu-mi merge să pun îl pe Chromecast direct de pe telefon. Trebuie prin Chrome-ul de pe desktop printr-o extensie. E cam multă bătaie de cap pentru soluția click to play p…