Pe o scara de la 1 la 10, cat de nesigura a fost copilaria ta?

A mea a fost de un 8-9, de mentiune asa. Cred ca am fost dus la scoala de parinti in primele doua saptamani din clasa intai, ca dupa aveam o cheie la gat care ma ghida cu succes spre apartamentul unde locuiam.

E drept ca abia pana pe la 12 nu m-au lasat sa folosesc aragazul, ca era un factor de risc si oricum mancarea din termos avea acelasi gust. Da, ai mei nu erau acasa cand eu ma intorceam de la scoala.

M-am jucat cu tunuri cu carbid, prin blocuri in constructie, printre armaturi, pe zidurile de vreo 2-3 m ale bisericii de pe strada, cu tevi cu cornete cu ac, pe strada cu mingea si cumva am reusit sa nu imi pierd viata sau vreun membru.

Lucrurile astea s-ar traduce acum in societatea americana prin separarea mea de catre parinti si acuzarea acestora de neglijenta.

   

Inteleg ca vremurile s-au schimbat, sunt mai multe masini pe strada si e mai aglomerat - dar lucrurile aceastea nu au crescut direct proportional cu hiper-panica parintilor societatii. Sa nu dam vina pe parinti cand isteria asta generala e cumva dictata de societate.
A Maryland couple who was being investigated for allowing their two children to walk home alone from a neighborhood park have been "found responsible for unsubstantiated child neglect" by the state's Child Protective Services. (sursa)

Si ironia face ca ei sa aiba o criminalitate stradala mai scazuta 2014 fata de ce se intampla acum 20-30 de ani. Dar sa nu radem de altii ca si la noi se intampla la fel: si criminalitate mai scazuta si mai putini copii pe strada.

Sunt curios ce povesti or sa aiba despre copilarie copiii generatiei noastre peste 20 de ani.

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.