Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2015

Cel mai cinstit critic de arta aste cel needucat

Nu vreau sa bat obrazul nimanui, dar daca femeia de serviciu a muzeului contemporan in care expui ultima ta instalatie decide ca aceasta e gunoi care trebuie aruncat, atunci ultima ta instalatie este un gunoi care trebuie aruncat.

Oricat de aprieciata e opera ta de catre degustatori de arta contemporana, tot un expert in jeguri si gunoaie e cel care iti ofera cel mai bun feedback.

O angajată care se ocupa cu curăţenia în muzeul Museion Bozen-Bolzano din Italia a confundat o „instalaţie” expusă în instituţie cu gunoaiele rămase în urmă de la o petrecere, aşa că a decis să arunce exponatul. (sursa)  Ce este cu adevarat mai amuzant e ca femeia a reciclat si a pus frumos totul in pungi de plastic, pungi din care cei de la muzeu au putut ulterior sa recreeze aproape in totalitate instalatia distrusa.

Situatia reflecta perfect nivelul de absurditate simbolistica la care au ajuns unele bucati de arta contemporana. Nu toate, dar suficiente incat sa simti o micro voma in gura cand mai citesti …

Dar va rog sa va mai puneti poze pe internet cu biletele cumparate

Cunoști momentul ăla când primești invitație la avanpremiera noului James Bond și de bucurie pui pe Instagram o poză cu biletele? Da, la  avanpremiera aia unde participă cineva de la casa regală și singura unde vine chiar Daniel Craig? N-ar fi păcat ca cineva să iți facă o nefăcută și sa iți ia locul la avanpremiera?

Pe de-o parte nu prea se știe că se poate face asta, pe de alta nici nu am auzit astfel de cazuri pe la noi, dar orice bilet cu cod de bare lăsat liber pe internet poate să facă fericit niște băieți mai deștepți.

Ca în cazul de mai jos.



Da. Tot furt se numește, dar trebuie să fii și destul de idiot să pui codul de bare vizibil pe internet. E ca și cum ți-ai da public datele cardului de credit și apoi te-ai revolta ca iți dispar bani din cont.

Acum ca știți că se poate atât de ușor copia un bilet, nici nu contează că poate băiatul ăsta trollează și are invitație pe bune. Hashtagul #tickets de pe Instagram are în acest moment puțin peste 1.1 milioane de imagini uploadate -…

Detergent de vase cu sau fara dramatizare creativa?

Daca te uiti mai mult la televizor in pauzele de reclame iti dai seama ca singurul lucru care poate sa enerveze o femeie este un maldar de vase nespalate. Intra in bucatarie si imediat baga un *beeeeeep* cand vede everestul de grasime. Este practic punctul cel mai inalt de stres al zilei care oricum a inceput destul de prost cu statul pe toaleta 8 ore si apoi a culminat apoi cu o durere brusca de cap.

E greu sa fii femeie casatorita in reclamele TV. Viata ta e un calvar lipsit de distractie sau de me time. Daca erai in schimb mai tinerica si neprihanita, puteai sa stai cu baietii pana dimineata la o cafea, la o bere pe plaja sau in tot felul de astfel de situatii de distractie ca +1 pentru un barbat. Din pacate ti-a trebuit tie verigheta. Na! Spala acum!

Totusi, toate reclamele au final fericit si brusc apare un personaj dubios ce ii ofera solutia magica: detergentul de vase X. Cu el poti sa cureti usor extravaganta aia cu 3 tipuri de grasime sau strachinile alea uitate de la Cina ce…

Programul merdeneaua si covridogu pentru un mic dejun corporatist

Sa te duci de la Piata Unirii in Pipera cu masina, inseamna ca esti middle to top manegement si tie oricum nu prea iti plac patiseriile. Daca ai merge in schimb cu metroul, ai avea sansa sa fii in fiecare dimineata tentat de ceva acolo de rontait intr-o hartie extrem unsuroasa.

La statia de metrou Piata Unirii ai un numar variat de patiserii, depinde daca te urci acolo (3) sau doar esti in tranzit prin tunel (1-2). Totusi, nu toate s-au nascut egale si review-ul acesta modest este despre crème de la crème-ul sorturilor albe si parului prins in plasa.

In primul si in primul rand trebuie sa te feresti de cea care este branduita de mecla fiului patronului. Asta e un sfat bun in general, nu doar in acest caz. Produsele lor nu sunt chiar atat de rele, dar niciodata nu am primit bon fiscal, un zambet in timp ce imi inmanau comanda sau un produs cald-proaspat-facut-atunci.

Daca tot ai intrat pe la Horoscop, atunci fix langa florarie ai el clasico in materie de patiserii de la metrou. E atat …

Lumea e a mea - din 23 octombrie in cinematografe

Umbla un zvon ca nu s-a mai facut un lungmetraj romanesc despre adolescenti de mai bine de 25 de ani. Pai de ce s-ar face si cine si-ar asuma procesul dificil de a ii intelege? Ei bine uite ca recordul a fost spulberat de un film care are o echipa de filmare cu media de varsta de 25 de ani.

Lumea e a mea, ca despre el e vorba, este ticsit cu debutanti atat in spatele camerei cat si in fata acesteia. Este departe de curentul acesta new age romanesc si se fereste sa stearga de praf decorul comunisto post revolutionar.

Pe cat mi-a placut aceasta diferentiere de celalalte filme romanesti, pe atat am fost departe de senzatia ca ma uit la un film in cinematograf. Nu stiu daca este un lucru rau sau bun, dar intreg filmul pare asa mai degraba un lucru istorisit de cineva.


Povestea este una clasica daca as putea sa ii zic asa: o saptamana proasta si plina de alegeri nefericite din viata unei adolescente. Nu este un lucru nemaiauzit, dar este filmat si pus in cadru intr-un mod interesant.

Daca t…

Questionably late

Sa intarzii sfertul academic e de pustani, sa ajungi fashionably late inseamna sa fii doar in trend, acum pe val e sa fii questionably late - adica sa intarzii atat de mult incat cel care te-a chemat sa ajunga sa fie nesigur ca te-a invitat sau nu.

Nu stiu daca este o razvratire involuntara impotriva deadline-urilor sau o delasare la care si cei care ne conduc ar privi cu admiratie, sa ajungi doua ore mai tarziu fata de ora la care ai fost invitat este o realizare. Pe bune!

Asta inseamna ca te-ai tinut tare si n-ai inceput sa te pregatesti cand ai vazut ca mai e doar o ora pana cand incepe evenimentul, dar nici n-ai renuntat cand ai vazut ca deja ai intarziat o ora. Ai fost un om de cuvant! Ai zis ca ajungi si vei ajunge!

Asta inseamna sa fii roman. Parolist, dar pe fusul tau orar!

Te lepezi de Electronic Arts?

Acum cateva luni glumeam cu Radu ca a te lapada de EA va ajunge sa fie o minciuna clasica din categoria De maine ma apuc de invatat sau Dezbraca-te ca nu-ti fac nimic, iar azi m-am surprins in pagina de precomanda Star Wars Battlefront.

A fost beta-ul saptamana trecuta si am voyeurizat si eu cateva minute de game play. Superb. Arata incredibil si pare sa fie extrem de amuzant. E fix momeala aia cu care te agata EA ca sa faci precomanda, ca apoi sa descoperi ca matrixul e o minciuna si Morpheus te-a drogat si abuzat.









Dupa astea trei-patru cadre parca incep sa simt forta in stomac...

Ai dracu germani, pana si taranii lor sunt mai cool ca ai nostri

Pentru ca tot au fost discutii zilele trecute despre supermarketurile care sunt obligate sa aiba jumatate plus unu legume, carne si fructe romanesti, las reclama asta aici sa ne mai descretim fruntile. Toata lumea s-a ambalat si brusc a devenit expert de plasare la raft.

Este ironic ca aceasta initiativa teoretic buna a starnit astfel de reactii puternice printre comentatori tocmai in anul in care am observat brusc o dezvoltare a trendului de consum si promovare a produselor romanesti.



Ce mi s-a parut interesant e ca nimeni nu a pus intrebarea aia corecta. Bun, 51% sa fie romanesti, dar in acest moment care e procentul? Pentru ca inainte sa ma ambalez, am stat si m-am gandit putin la experientele mele prin supermarketuri.

Mai toata carnea la care ma uit e romaneasca, legumele proaspete sunt si ele cam tot p'acolo, doar cu fructele stam nitel mai prost. Desi este si greu sa gasesti banane, portocale si mandarine romanesti. Asa ca de unde aceasta problema?

Pana una alta, daca se da …

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2015

Sa te uiti la animatii romanesti inseamna sa te incarci inainte cu o cantitate aproape infinita de rabdare. Daca nu este ceva super metaforic, atunci e ceva animat rudimentar sau pur si simplu o da de gard pe la jumatatea filmului. Greu gasesti ceva ce merge pus pe un platouas si servit pe meniul de specialitati

Cu toate acestea, miercuri am facut un efort sa vad ce are mai bun animatia autohtona (link). Inceputul a fost promitator cu Omulan! (daca ma intrebi pe mine, cea mai buna animatie romaneasca de anul asta de la Animest), iar apoi a continuat pe ritmuri electo hipstaresti cu Fear is a Lie.

Pana aici totul se desfasura regulamentar, ca apoi sa te loveasca 23 de minute de animatie 3D a la anii '90 - Colinda. Intr-un mod ironic, publicul parea sa digere destul de bine pseudo povestea asta nemuritoare, chiar daca o buna parte din glumite erau capatosiene/marutiene.



Evident ca nu avea cum sa lipseasca animatia politica: Memento - lucrare experimentala despre comunism si post com…

Unii fac autostrazi de sushi, iar noi nu suntem in stare sa terminam o centura a Capitalei

Nu ai cum sa nu privesti cu admiratie eficienta japoneza. Poti sa te infricosezi, dar nu ai cum sa nu fii surprins de ingeniozitatea acestor extraterestri care incearca fara succes sa se dea drept oameni.

Filmuletul de mai jos este impresionant din perspectiva unui om care nu a lucrat vreodata intr-un restaurant si probabil socant din perspectiva unuia care a facut asta.





Acum doar sa facem cumva ca japonezii sa ajunga sa iubeasca pizza sau shaorma. #plouangura

[later edit] Cand scrijelesti cu admiratie despre japonezi la 6 fara zece intr-o zi de vineri, automat faci o romaneasca. Nu vreti sa stiti cat de bombardate erau ieri aceste doua paragrafe.

Micburgerul - secret ascuns de reptilienii de la Mega

N-am mai dat de mult pe la rubrica asta de reviewuri modeste, se vede ca a inceput sa imi placa viata scumpa. Totusi, acum vreo doua zile am descoperit unul dintre cele mai bine pastrare secrete de la Mega Image: micburgerul!

Am trecut printr-un carusel de emotii si trairi. Am plecat de la un micburger trebuie sa fie un burger mai mic, am ajuns la a e un mic intr-un burger clasic si m-am oprit la wow ce savoare masterchefiana intr-un lucru atat de simplu!



Se vede in imagine ca ideea de a pune un review modest despre micburger a venit undeva pe la jumatatea acestuia. Cu o vointa herculiana l-am pus jos si m-am dus dupa camera - rezultatul il vedeti mai sus.

Cu un pret de 2.69 lei, micburgerul este fix ceea ce te-ai astepta: o chifla unsa in interior cu niste mustar peste care s-a asezat cu o precizie dedulesteana un mic turtit si facut pe plita. Rezultatul este probabil cel mai bun lucru pe care l-am mancat in cantina unui supermarket.

Totul suna prea bine ca sa fie adevarat si adevaru…

Steaua CSM EximBank si un concurs cu o invitatie simbolica

Sport nu inseamna doar fotbal este un mesaj pe care televiziunile cu greu il inteleg - uita-te la orice buletin de stiri sportive si imi vei da dreptate. Practic, daca nu joaca Halep (#haisimona), toate stirile sunt despre ceva-uri cu niste oameni din fotbal. Isi are locul sau si fotbalul, dar parca as vrea sa mai aflu si despre alte sporturi. Nu strica sa avem diversitate, mai ales ca avem potential si valoare. (#haistejarii)

/rant
Acum cateva saptamani, clubul de baschet Steaua CSM EximBank mi-a dat un email in care ma intreba daca n-as vrea sa le fiu alaturi in aventura europeana a sezonului. Au 5 meciuri pe teren propriu in Eurocup si s-au gandit ca pe online ar putea sa gaseasca mai multa sustinere. Am zis da imediat. This is f-ing awsome! 
Asa ca pe 21 octombrie sunt la meci. Jucam - a se observa cum un gest atat de simplu de hai la meci m-a transformat instantaneu in fan - cu Trabzonspor (Turcia) si vrem sa facem galerie mare, motiv pentru care ofer o invitatie dubla la meci. 


Webstock 2015 - dezbateri aproape pe bune

Cred ca cea mai efervescenta sectiune a Webstock-ului de anul acesta a fost cea  de Debate. Poate pentru ca nu erau prezentari, poate din cauza dialogului, dar in aceste doua sectiuni s-au zis lucruri pe bune. Ma rog, pe bune cat poti sa zici la o conferinta pentru ca adevarul e inca acolo - ca sa il citez pe Mulder.

Cele doua pannel-uri, online communications si working with brands, au strans la olalta un mix de oamenii din agentii, clienti si bloggeri care au facut show-ul cel sperat. Frictiunea acestui triunghi amoros a fost probabil cel mai savuros lucru al acestor 3 ore si umpic de micro conferinte.

Prima ora jumatate din videoul de mai jos este pe zona de PR si cum te-ai astepta de la niste experti in comunicare, lucrurile importante sunt impachetate intr-un puf ultra prietenos si simpatic.

De la o ora 35 incolo, lucrurile au fost putin mai directe in working with brands. Bloggerii s-au apucat sa isi spuna povestea trista care insoteste mana intinsa, iar agentiile au tras si ele…

Ce pastrezi din meniu la un rebranding de restaurant?

Cumva fara sa ii acord prea multa importanta, intotdeauna m-am intrebat cum decurge rebrandingul unui local. E clar ca simti nevoia de schimbare, dar ce faci cu oamenii care te stiu pentru preparatele tale? Schimbi totul sau mai pastrezi bucati din vechiul meniu?

Orice rebranding de restaurant este o loterie pentru ca risti faci o nefacuta, dar in acelasi timp esti si fortat sa faci acest lucru pentru a ramane relevant.



Dupa aproape 12 ani, restaurantul The Harbour si-a schimbat putin infatiseara. Mai pastelat si cu niste influente industrialo-hipstaresti, noile haine ii vin bine. Din meniu au mai pastrat cateva elemente cunoscute, dar in principiu asta inseamna doar 1-2 preparate pe fiecare categorie.

Cu vizibila tristete anunt ca rata pe varza a iesit din meniu, desi o voce prietenoasa mi-a soptit ca are show-uri speciale in fiecare Marti in noul local. Meniul nou nu prea am apucat sa il studiez ca petrecerea de redeschidere s-a lasat cu un drinking game odios la care am 'pierdu…