Treceți la conținutul principal

Ce pastrezi din meniu la un rebranding de restaurant?

Cumva fara sa ii acord prea multa importanta, intotdeauna m-am intrebat cum decurge rebrandingul unui local. E clar ca simti nevoia de schimbare, dar ce faci cu oamenii care te stiu pentru preparatele tale? Schimbi totul sau mai pastrezi bucati din vechiul meniu?

Orice rebranding de restaurant este o loterie pentru ca risti faci o nefacuta, dar in acelasi timp esti si fortat sa faci acest lucru pentru a ramane relevant.



Dupa aproape 12 ani, restaurantul The Harbour si-a schimbat putin infatiseara. Mai pastelat si cu niste influente industrialo-hipstaresti, noile haine ii vin bine. Din meniu au mai pastrat cateva elemente cunoscute, dar in principiu asta inseamna doar 1-2 preparate pe fiecare categorie.

Cu vizibila tristete anunt ca rata pe varza a iesit din meniu, desi o voce prietenoasa mi-a soptit ca are show-uri speciale in fiecare Marti in noul local. Meniul nou nu prea am apucat sa il studiez ca petrecerea de redeschidere s-a lasat cu un drinking game odios la care am 'pierdut' masiv, dar intentionez sa ii fac un test cat de curand.

Totusi, am remarcat tartarul de somon cu avocado. Usor si finut, este fix lucrul de care ai nevoie sa speli rusinea saormei de aseara. Mai e de retinut faptul ca daca faci un tur al burgerilor (link pentru viitori cunoscatori), e momentul sa dai o fuga si pe la The Harbour - noul meniu are si un burger!

Inchei spunand ca preturile par sa fii crescut nitel sau cel putin asa am impresia. E dificil de zis cu exactitate pentru ca si meniul s-a schimbat si poate compar mere cu pere.

[The Harbour, Bucuresti, Strada Piata Amzei, nr. 10-22]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…