Treceți la conținutul principal

Ce pastrezi din meniu la un rebranding de restaurant?

Cumva fara sa ii acord prea multa importanta, intotdeauna m-am intrebat cum decurge rebrandingul unui local. E clar ca simti nevoia de schimbare, dar ce faci cu oamenii care te stiu pentru preparatele tale? Schimbi totul sau mai pastrezi bucati din vechiul meniu?

Orice rebranding de restaurant este o loterie pentru ca risti faci o nefacuta, dar in acelasi timp esti si fortat sa faci acest lucru pentru a ramane relevant.



Dupa aproape 12 ani, restaurantul The Harbour si-a schimbat putin infatiseara. Mai pastelat si cu niste influente industrialo-hipstaresti, noile haine ii vin bine. Din meniu au mai pastrat cateva elemente cunoscute, dar in principiu asta inseamna doar 1-2 preparate pe fiecare categorie.

Cu vizibila tristete anunt ca rata pe varza a iesit din meniu, desi o voce prietenoasa mi-a soptit ca are show-uri speciale in fiecare Marti in noul local. Meniul nou nu prea am apucat sa il studiez ca petrecerea de redeschidere s-a lasat cu un drinking game odios la care am 'pierdut' masiv, dar intentionez sa ii fac un test cat de curand.

Totusi, am remarcat tartarul de somon cu avocado. Usor si finut, este fix lucrul de care ai nevoie sa speli rusinea saormei de aseara. Mai e de retinut faptul ca daca faci un tur al burgerilor (link pentru viitori cunoscatori), e momentul sa dai o fuga si pe la The Harbour - noul meniu are si un burger!

Inchei spunand ca preturile par sa fii crescut nitel sau cel putin asa am impresia. E dificil de zis cu exactitate pentru ca si meniul s-a schimbat si poate compar mere cu pere.

[The Harbour, Bucuresti, Strada Piata Amzei, nr. 10-22]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…