Treceți la conținutul principal

Lumea e a mea - din 23 octombrie in cinematografe

Umbla un zvon ca nu s-a mai facut un lungmetraj romanesc despre adolescenti de mai bine de 25 de ani. Pai de ce s-ar face si cine si-ar asuma procesul dificil de a ii intelege? Ei bine uite ca recordul a fost spulberat de un film care are o echipa de filmare cu media de varsta de 25 de ani.

Lumea e a mea, ca despre el e vorba, este ticsit cu debutanti atat in spatele camerei cat si in fata acesteia. Este departe de curentul acesta new age romanesc si se fereste sa stearga de praf decorul comunisto post revolutionar.

Pe cat mi-a placut aceasta diferentiere de celalalte filme romanesti, pe atat am fost departe de senzatia ca ma uit la un film in cinematograf. Nu stiu daca este un lucru rau sau bun, dar intreg filmul pare asa mai degraba un lucru istorisit de cineva.


Povestea este una clasica daca as putea sa ii zic asa: o saptamana proasta si plina de alegeri nefericite din viata unei adolescente. Nu este un lucru nemaiauzit, dar este filmat si pus in cadru intr-un mod interesant.

Daca totusi ar trebui sa ii reprosez ceva filmului, cred ca acel lucru s-ar invarti in zona personajelor. N-am empatizat cu ele, n-am fost nici macar la final dispus sa iert greselile facute si pur si simplu nu au avut un singur lucru prin care se incerce sa se faca placute in ochii mei, al audientei.

Trailer mai jos:



Si trailerul e neasteptat de bun, nu?

Recomand filmul? Da. Cui? Aici e mai complicat. Intr-o lume ideala adolescentii ar trebui sa traga o multitudine de concluzii despre bine si rau dupa o vizionare, dar sunt la varsta la care oricum cred ca tot ei le stiu mai bine.

Tinerii adulti (intotdeauna mi-a placut aceasta exprimare) nu or sa fie surprisi de ce se intampla pe panza - au auzit sau stiu pe cineva cu o poveste asemanatoare. As putea spune ca este chiar un subiect banal.

Cei trecuti de 35-40 de ani or sa aleaga sa se minta singuri si or sa spuna ca este prea mult, prea exagerat. Pe vremea lor nu avea cum sa se intample asa ceva, desi povestea filmului Lumea e a mea este veche de cand lumea...

Dar decideti voi. Filmul va incepe de vineri sa ruleze in cinematografe.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…