Treceți la conținutul principal

Micburgerul - secret ascuns de reptilienii de la Mega

N-am mai dat de mult pe la rubrica asta de reviewuri modeste, se vede ca a inceput sa imi placa viata scumpa. Totusi, acum vreo doua zile am descoperit unul dintre cele mai bine pastrare secrete de la Mega Image: micburgerul!

Am trecut printr-un carusel de emotii si trairi. Am plecat de la un micburger trebuie sa fie un burger mai mic, am ajuns la a e un mic intr-un burger clasic si m-am oprit la wow ce savoare masterchefiana intr-un lucru atat de simplu!


sectiune transversala printr-un micburger

Se vede in imagine ca ideea de a pune un review modest despre micburger a venit undeva pe la jumatatea acestuia. Cu o vointa herculiana l-am pus jos si m-am dus dupa camera - rezultatul il vedeti mai sus.

Cu un pret de 2.69 lei, micburgerul este fix ceea ce te-ai astepta: o chifla unsa in interior cu niste mustar peste care s-a asezat cu o precizie dedulesteana un mic turtit si facut pe plita. Rezultatul este probabil cel mai bun lucru pe care l-am mancat in cantina unui supermarket.

Totul suna prea bine ca sa fie adevarat si adevarul e ca chiar asa este. Pe cat de bun e micburgerul, pe atat de rar il gasesti la cumparat. Se da efectiv mai repede ca painea calda.

Recomand oricarui gratangiu, oricarui fin cunoscator in ale micilor si oricarui hipster ce a descoperit in burgeri a doua reintoarcere a borsetelor de barbati sa testeze acest micburger in Mega-urile mai mari. Mai pe dimineata asa ca atunci sunt sanse sa il gaseasca.

#protip: chifla ti-o poti alege tu din magazin!

Pana la urmatorul review modest: nu dati banii pe prostii, luati micburgerul la copii!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…