Treceți la conținutul principal

Micburgerul - secret ascuns de reptilienii de la Mega

N-am mai dat de mult pe la rubrica asta de reviewuri modeste, se vede ca a inceput sa imi placa viata scumpa. Totusi, acum vreo doua zile am descoperit unul dintre cele mai bine pastrare secrete de la Mega Image: micburgerul!

Am trecut printr-un carusel de emotii si trairi. Am plecat de la un micburger trebuie sa fie un burger mai mic, am ajuns la a e un mic intr-un burger clasic si m-am oprit la wow ce savoare masterchefiana intr-un lucru atat de simplu!


sectiune transversala printr-un micburger

Se vede in imagine ca ideea de a pune un review modest despre micburger a venit undeva pe la jumatatea acestuia. Cu o vointa herculiana l-am pus jos si m-am dus dupa camera - rezultatul il vedeti mai sus.

Cu un pret de 2.69 lei, micburgerul este fix ceea ce te-ai astepta: o chifla unsa in interior cu niste mustar peste care s-a asezat cu o precizie dedulesteana un mic turtit si facut pe plita. Rezultatul este probabil cel mai bun lucru pe care l-am mancat in cantina unui supermarket.

Totul suna prea bine ca sa fie adevarat si adevarul e ca chiar asa este. Pe cat de bun e micburgerul, pe atat de rar il gasesti la cumparat. Se da efectiv mai repede ca painea calda.

Recomand oricarui gratangiu, oricarui fin cunoscator in ale micilor si oricarui hipster ce a descoperit in burgeri a doua reintoarcere a borsetelor de barbati sa testeze acest micburger in Mega-urile mai mari. Mai pe dimineata asa ca atunci sunt sanse sa il gaseasca.

#protip: chifla ti-o poti alege tu din magazin!

Pana la urmatorul review modest: nu dati banii pe prostii, luati micburgerul la copii!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…