Treceți la conținutul principal

Programul merdeneaua si covridogu pentru un mic dejun corporatist

Sa te duci de la Piata Unirii in Pipera cu masina, inseamna ca esti middle to top manegement si tie oricum nu prea iti plac patiseriile. Daca ai merge in schimb cu metroul, ai avea sansa sa fii in fiecare dimineata tentat de ceva acolo de rontait intr-o hartie extrem unsuroasa.

La statia de metrou Piata Unirii ai un numar variat de patiserii, depinde daca te urci acolo (3) sau doar esti in tranzit prin tunel (1-2). Totusi, nu toate s-au nascut egale si review-ul acesta modest este despre crème de la crème-ul sorturilor albe si parului prins in plasa.

In primul si in primul rand trebuie sa te feresti de cea care este branduita de mecla fiului patronului. Asta e un sfat bun in general, nu doar in acest caz. Produsele lor nu sunt chiar atat de rele, dar niciodata nu am primit bon fiscal, un zambet in timp ce imi inmanau comanda sau un produs cald-proaspat-facut-atunci.

Daca tot ai intrat pe la Horoscop, atunci fix langa florarie ai el clasico in materie de patiserii de la metrou. E atat de vechi incat probabil ca era acolo si cand sapau tunelurile. A trecut prin diferite variante de configuratie, dar gustul a ramas acelasi. Dezavantajul lui major e ca daca tranzitezi M2-M1 trebuie sa mai bagi cartela odata daca vrei o placinta cu spanac sau alte dulcegarii de gen.

Tot aici gasesti si merdeneaua aia old school care se sfasie in miliarde de cojite pe care inca le cureti 6 ore mai tarziu de pe haine. Preturile sunt mici si tot timpul doamna te serveste cu zambetul pe buze. E genul ala de patiserie de familie care s-a abtinut sa puna mecla patronului pe sigla.

Si premiul merdeneaua de aur merge la .... Panininur!

Langa McDonald's-ul de la metrou gasesti o patiserie din lantul Panininur. Ea este vizibila castigatoare in batalia patiseriilor si a preferintei publicului. Au o varietate placuta, produsele sunt proaspete tot timpul si servesc la foc continuu cu un zambet fals a la Starbucks. Un fel de Paul mai pentru saraci.

Totusi si ei mai dau chix cu unele lucruri: covridogu sau batonul cu carnat cum se mai numeste netrademarkuit este sub media bucuresteana. Covrigii sunt decenti si strudelele chiar bune. De fapt as putea spune ca mai tot ce au dulce este recomadabil. Pacat ca nu mai fac negresele alea la 4 lei bucata...

Pentru experti, poate voi detalia intr-o insemnare viitoare cum se face ca la carte turul patiseriilor de la metrou. Pana atunci, acestea sunt recomandarile mele si intentionat n-am trecut in lista fornettotaria-patiserie dinspre Centrul Vechi.

Sa va fie de bine!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…