Treceți la conținutul principal

Programul merdeneaua si covridogu pentru un mic dejun corporatist

Sa te duci de la Piata Unirii in Pipera cu masina, inseamna ca esti middle to top manegement si tie oricum nu prea iti plac patiseriile. Daca ai merge in schimb cu metroul, ai avea sansa sa fii in fiecare dimineata tentat de ceva acolo de rontait intr-o hartie extrem unsuroasa.

La statia de metrou Piata Unirii ai un numar variat de patiserii, depinde daca te urci acolo (3) sau doar esti in tranzit prin tunel (1-2). Totusi, nu toate s-au nascut egale si review-ul acesta modest este despre crème de la crème-ul sorturilor albe si parului prins in plasa.

In primul si in primul rand trebuie sa te feresti de cea care este branduita de mecla fiului patronului. Asta e un sfat bun in general, nu doar in acest caz. Produsele lor nu sunt chiar atat de rele, dar niciodata nu am primit bon fiscal, un zambet in timp ce imi inmanau comanda sau un produs cald-proaspat-facut-atunci.

Daca tot ai intrat pe la Horoscop, atunci fix langa florarie ai el clasico in materie de patiserii de la metrou. E atat de vechi incat probabil ca era acolo si cand sapau tunelurile. A trecut prin diferite variante de configuratie, dar gustul a ramas acelasi. Dezavantajul lui major e ca daca tranzitezi M2-M1 trebuie sa mai bagi cartela odata daca vrei o placinta cu spanac sau alte dulcegarii de gen.

Tot aici gasesti si merdeneaua aia old school care se sfasie in miliarde de cojite pe care inca le cureti 6 ore mai tarziu de pe haine. Preturile sunt mici si tot timpul doamna te serveste cu zambetul pe buze. E genul ala de patiserie de familie care s-a abtinut sa puna mecla patronului pe sigla.

Si premiul merdeneaua de aur merge la .... Panininur!

Langa McDonald's-ul de la metrou gasesti o patiserie din lantul Panininur. Ea este vizibila castigatoare in batalia patiseriilor si a preferintei publicului. Au o varietate placuta, produsele sunt proaspete tot timpul si servesc la foc continuu cu un zambet fals a la Starbucks. Un fel de Paul mai pentru saraci.

Totusi si ei mai dau chix cu unele lucruri: covridogu sau batonul cu carnat cum se mai numeste netrademarkuit este sub media bucuresteana. Covrigii sunt decenti si strudelele chiar bune. De fapt as putea spune ca mai tot ce au dulce este recomadabil. Pacat ca nu mai fac negresele alea la 4 lei bucata...

Pentru experti, poate voi detalia intr-o insemnare viitoare cum se face ca la carte turul patiseriilor de la metrou. Pana atunci, acestea sunt recomandarile mele si intentionat n-am trecut in lista fornettotaria-patiserie dinspre Centrul Vechi.

Sa va fie de bine!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…