Treceți la conținutul principal

Webstock 2015 - dezbateri aproape pe bune

Cred ca cea mai efervescenta sectiune a Webstock-ului de anul acesta a fost cea  de Debate. Poate pentru ca nu erau prezentari, poate din cauza dialogului, dar in aceste doua sectiuni s-au zis lucruri pe bune. Ma rog, pe bune cat poti sa zici la o conferinta pentru ca adevarul e inca acolo - ca sa il citez pe Mulder.

Cele doua pannel-uri, online communications si working with brands, au strans la olalta un mix de oamenii din agentii, clienti si bloggeri care au facut show-ul cel sperat. Frictiunea acestui triunghi amoros a fost probabil cel mai savuros lucru al acestor 3 ore si umpic de micro conferinte.

Prima ora jumatate din videoul de mai jos este pe zona de PR si cum te-ai astepta de la niste experti in comunicare, lucrurile importante sunt impachetate intr-un puf ultra prietenos si simpatic.

De la o ora 35 incolo, lucrurile au fost putin mai directe in working with brands. Bloggerii s-au apucat sa isi spuna povestea trista care insoteste mana intinsa, iar agentiile au tras si ele tare sa isi comunice situatia in care sunt fortate sa existe.



Lucrul cu adevarat amuzant, fiind si de-o parte si a alta a baricadei, este ca toata lumea are dreptate. Cel putin cand vine vorba sa discutam pe concepte generale. Lucrurile devin mai clare cand exemplul este in fata, dar acest lucru nu ai cum sa te astepti sa il gasesti intr-o dezbatere publica la o conferinta.

Totusi, pentru cineva care este la inceput de drum in aceasta industrie, ce s-a spus la Webstock-ul de anul acesta este un bun reality check, iar cei cu vechime stiu subintelesurile aruncate pe ici pe colo. Sper ca si la anul sa fie o sesiune de Debate atat de savuroasa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…