Treceți la conținutul principal

Care e cel mai bun vin rose pana in 30 de lei?

14 vinuri rose mediocre


Acum 40ish de zile am imbarcat intr-o aventura magica si putin aromata. Dupa ce am deprins toate secretele berii, am decis ca e momentul sa imi educ putin paleta pe vinuri rose.

Nefiind un initiat in ale vinurilor, am decis sa abordez aceasta problema prin metoda inginereasca: stabileste niste margini de pret si testeaza toate produsele din paranteza. Toate e mult spus ca m-am limitat doar la ce se gaseste in supermarket-uri - asa e frumos si comod.

Am decis sa testez doar rose-uri intre 20 si 30 de lei. Majoritatea rose-urilor care se gasesc la raft oricum sunt intre aceaste limite asa ca era oarecum firesc sa ma invart in aceasta zona. Mi-am permis si eu putin snobism de clasa de mijloc, asa ca sub 20 de lei nici nu m-am uitat.

24  23 de sticle mai tarziu, am un top si recomandari. In primul rand vreau sa precizez ca tot ce zic aici sunt pareri subiective si universal acceptate, asa ca e bine de lasat la decantat tot ca sa nu incepem o noua religie si toate problemele aferente ei.



Pretul este un lucru abstract cand ma gadesc la rose-uri bune. O Alira Rose de 42 de lei nu mi s-a parut mai buna ca un Jidvei Nec Plus Ultra de 25, iar vinul rose care mi-a placut cel mai mult a costat doar 21 de lei (Mosia de la Tohani).

Si daca tot am inceput cu cele de 5 stele, alte doua recomandari sunt J.P. Chenet Grenache-Cinsault (22 de lei) si rose-ul de la Crama Ceptura (27 de lei).

Aici cumva ar trebui sa intre si rose-ul de Purcari, dar ala ciupeste putin bugetul maxim cu vreo doi lei (32 de lei). Cu toate astea isi merita locul in topul favoritelor mele.

Ce au toate in comun? Au o aroma puternica la primul contact, iar unele dintre ele surprind si cu un gust puternic fructat. Sunt putin mai intepatoare si parca au ceva personalitate. Cum ar spune americanu', au acel kick care nu te lasa nu observi vinul.

5 vinuri rose de care m-as feri


La capatul opus am trecut 5 vinuri care au fost flescaite si lipsite de personalitate, atat la primul pahar, cat si la al doilea. Au dat dovada de un fel de impotenta aromatica pe care doar in vinul ala mediocru de tara am mai gasit-o - ala care nu e nici otet dar nici ceva la care ai mai zabovi odata.

Acestea, in nicio ordine anume, sunt: Schwaben Roze (o exceptie de 13 lei de la regula), Trei Hectare Rose, d'Ici Ou Pays Rose Syrah, Serve Ceptura Vinul Cavalerului, Cricova Orasul Subteran si Bob cu Bob. Eu o sa ma feresc de ele de acum inainte, mai ales cand ma gandesc ca sunt fix la acelasi pret cu rose-urile alea mai stralucite.

Categoria cea mai mare bogata este cea de '3 stele' sau mai bine spus: vinuri pe care altii probabil le gasesc ca fiind bune, dar mie mi s-au parut doar okish. Cele care aduc echilibru gaussian intre rose-urile ieftine si pe care nu le-as refuza vreodata.

Lista e mai lunga putin si nu este facuta in nicio ordine:

  • Grand Lonis Bordeaux Rosé 2014
  • Signum Syrah 
  • Vincon Vrancea Beciul Domnesc Rosé Sec 2014
  • Domeniul Coroanei Segarcea Roze Sec 2014
  • Crama Basilescu Eclipse Cupaj Rose 2014
  • Alira Rose 2014
  • Caloian Rosé 2014
  • Jean Luc Pouteau Baldik Pays Syrah Rosé 2013
  • Domeniile Samburesti Roze 
  • Rotenberg Rose Ceptura 2014
  • Corcova Mehedinti Jirov Rosé 2014
Practic, acestea sunt rose-urile alea cinstite cu care nu te faci de ras daca le aduci la o petrecere de bugetari.  Acestea fiind zise, e momentul sa pun punct acestui review modest de vinuri rose. M-am distrat si am invatat ca poti sa o arzi high class pe internet si cu vinuri de doar 20-22 de lei. 

Inchei cu raspunsul la intrebarea din titlu: pentru mine e Mosia de la Tohani

Comentarii

  1. Sunt fan vin rose si cautAND informatii despre mai multe soiuri si recomandari a dat peste articolul asta. A fost o sursa de inspiratie :). Pe unele le-am incercat deja, pe altele urmeaza. De exemplu roseul sec de la Vincon, Beciul domnesc e senzational si totusi extrem de putin promovat. Tot de la Vincon, si tot un rose mie mi se pare de recomandat si roseul Verite, tot sec, cel cu un flamingo pe sticla. Dupa ce am citit aici il voi incerca pe cel de la Purcari

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …