Treceți la conținutul principal

Sfaturi practice despre cum sa vezi o parada de 1 Decembrie

Postul asta zace pe draft de aproape un an asa ca ii dau drumul azi sa zburde pe pasunile internetului - mai ales ca se apropie parada de Ziua Nationala.

In primul si in primul rand, te imbraci pentru 2-3 grade timp de 2-3 ore fara sa te misti prea mult. Pentru cei mai trendinezi si inceti, asta inseamna sa te infofolesti bine cu caciula, fular, geaca groasa, manusi, pantaloni grosi si incaltaminte de iarna.

Nu, gulerul ridicat nu te apara de frig. La fel sta treaba si cu conversii tai colorati. Vad ca anul asta sunt la moda pantalonii taiati in genunchi, ma astept ca si ei sa isi faca aparitia la parada.

Un selfie este suficient. Nu trebuie sa inregistrezi intreaga parada pe telefon. Sunt in proportie de 101% sigur ca apoi nu se va uita nimeni la ea in intregime. In esente oricum nici nu prea ai ce sa vezi. In fiecare an este acelasi lucru.


Pe bune. Acelasi aranjament si vehicule. De asta si zic ca e mai bine sa te pozitionezi mai in spate si sa ii lasi pe prichindei sa se bucure in fata de parada. Pentru ei chiar este un lucru special.

Lasa DLSR-ul cu obiectivul de kit acasa. Te rog! Vei face aceleasi poze ca toata lumea (din multime fotografiind trupele care trec prin fata), nu are rost sa te chinui. Ia-l doar daca vrei surprinzi oamenii sau bucuria celor mici - ala cred ca e un proiect dragut care ar strange like-uri in draci.

In rest, incearca sa te comporti la fel de natural precum ceilalti, chiar daca esti de la tara. Urcatul pe pubele de gunoi, in copaci, pe stalpi, garduri si alte de gen sunt deprinderi care ti se scuza din ce in ce mai greu odata cu varsta.

As mai avea ceva de zis in incheiere despre a ajunge cu cel putin 30-40 de minunte inainte de parada, dar la asta chiar nu o sa ma asculte nimeni.

Hai sa dam check-in la parada!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…