Treceți la conținutul principal

Sfaturi practice despre cum sa vezi o parada de 1 Decembrie

Postul asta zace pe draft de aproape un an asa ca ii dau drumul azi sa zburde pe pasunile internetului - mai ales ca se apropie parada de Ziua Nationala.

In primul si in primul rand, te imbraci pentru 2-3 grade timp de 2-3 ore fara sa te misti prea mult. Pentru cei mai trendinezi si inceti, asta inseamna sa te infofolesti bine cu caciula, fular, geaca groasa, manusi, pantaloni grosi si incaltaminte de iarna.

Nu, gulerul ridicat nu te apara de frig. La fel sta treaba si cu conversii tai colorati. Vad ca anul asta sunt la moda pantalonii taiati in genunchi, ma astept ca si ei sa isi faca aparitia la parada.

Un selfie este suficient. Nu trebuie sa inregistrezi intreaga parada pe telefon. Sunt in proportie de 101% sigur ca apoi nu se va uita nimeni la ea in intregime. In esente oricum nici nu prea ai ce sa vezi. In fiecare an este acelasi lucru.


Pe bune. Acelasi aranjament si vehicule. De asta si zic ca e mai bine sa te pozitionezi mai in spate si sa ii lasi pe prichindei sa se bucure in fata de parada. Pentru ei chiar este un lucru special.

Lasa DLSR-ul cu obiectivul de kit acasa. Te rog! Vei face aceleasi poze ca toata lumea (din multime fotografiind trupele care trec prin fata), nu are rost sa te chinui. Ia-l doar daca vrei surprinzi oamenii sau bucuria celor mici - ala cred ca e un proiect dragut care ar strange like-uri in draci.

In rest, incearca sa te comporti la fel de natural precum ceilalti, chiar daca esti de la tara. Urcatul pe pubele de gunoi, in copaci, pe stalpi, garduri si alte de gen sunt deprinderi care ti se scuza din ce in ce mai greu odata cu varsta.

As mai avea ceva de zis in incheiere despre a ajunge cu cel putin 30-40 de minunte inainte de parada, dar la asta chiar nu o sa ma asculte nimeni.

Hai sa dam check-in la parada!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…