Treceți la conținutul principal

Knorr Gourmet - Rolls-Royce-ul supelor instante la plic


Acum mai bine de un an îmi începeam categoria de review-uri modeste cu recomandări de supe la plic. Spuneam atunci că supa ideală trebuie să aibă undeva pe la 18-20 de grame de praf deshidratat la 200 ml de apa și vă recomandam să luați doar supe creme. 

Între timp a apărut noțiunea de supă gourmet la plic, așa că m-am reîntors pe subiect cu un review modest al unei supe instant de lux. Zic de lux pentru că așa am senzația că se marchetează sau cel puțin așa am prins eu din reclamele Tv.

Din păcate am reușit să găsesc doar 3 sortimente de Knorr Gourmet, cea de ciuperci e campioana la de-a v-ați ascunselea, așa că o să vorbesc doar despre ce am testat: roșii cu busuioc și mascarpone, dovleac cu smântână & arpagic și nu în ultimul rând, thai cu pui și nucă de cocos.

În primul rând prețul este puțin mai piperat. Mă așteptam să dau până într-un leu cinzeci pe o porție, dar aproape că am avut coșmaruri când am realizat că dau cu aproape 33% mai mult - un leu nouăzeci și nouă! La doi lei supa am deja așteptări ridicate. Supa aia trebuie să fie chiar bună, nu doar apă cu ceva aromă.
dovleac în stânga, thai în dreapta

Cea de roșii nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor - a fost banală spre întoarcerea la recomandarea de acum un an: evită supele instant de roșii. N-am simțit mascarponeul și ultimele guri din cană au fost aproape neplăcute.

Supa instantant de dovleac a mers destul de bine. Avea o culoare plăcută și a fost pentru prima oară când gustam altceva într-o supă la plic. Poate părea ciudat, dar cred că și amărâții ăia de la Hell's Kitchen i-ar da notă de trecere. E bună și gâdilă orgoliu de middle class corporatist - singurii oameni din lume care cred că o supa de dovleac poate să fie un lucru interesant.

Crème de la crème a fost cea thai, chiar dacă a văzut doar 2,3% cocos la viața ei și pui nici măcar atât. A avut o aromă puternică, bună și puțin dezgustătoare în același timp - cam cum am eu în cap definiția unei supe thai ca la mama lor. Este ceva ce ar aprecia și un hipster proaspăt întors din clasicul sabatic în Asia.

Toate trei sunt porționate corect și au între 19 și 23 de grame pentru o porție de 200 de ml - deci respectă corolarul de mai sus. În plus, ambalajele sunt suficient de atractive încât să nu te simți prost când stai la coadă la dozatorul de apă alături de ceilalți cunoscători în ale cafelei instant.

Ce pot să mai zic? De data asta le-a ieșit celor de la Knorr, semn că ce numeau ei supă la plic înainte era doar un experiment sortit să ne obișnuiască cu răul ca să apreciem binele de acum mai mult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…