Treceți la conținutul principal

Knorr Gourmet - Rolls-Royce-ul supelor instante la plic


Acum mai bine de un an îmi începeam categoria de review-uri modeste cu recomandări de supe la plic. Spuneam atunci că supa ideală trebuie să aibă undeva pe la 18-20 de grame de praf deshidratat la 200 ml de apa și vă recomandam să luați doar supe creme. 

Între timp a apărut noțiunea de supă gourmet la plic, așa că m-am reîntors pe subiect cu un review modest al unei supe instant de lux. Zic de lux pentru că așa am senzația că se marchetează sau cel puțin așa am prins eu din reclamele Tv.

Din păcate am reușit să găsesc doar 3 sortimente de Knorr Gourmet, cea de ciuperci e campioana la de-a v-ați ascunselea, așa că o să vorbesc doar despre ce am testat: roșii cu busuioc și mascarpone, dovleac cu smântână & arpagic și nu în ultimul rând, thai cu pui și nucă de cocos.

În primul rând prețul este puțin mai piperat. Mă așteptam să dau până într-un leu cinzeci pe o porție, dar aproape că am avut coșmaruri când am realizat că dau cu aproape 33% mai mult - un leu nouăzeci și nouă! La doi lei supa am deja așteptări ridicate. Supa aia trebuie să fie chiar bună, nu doar apă cu ceva aromă.
dovleac în stânga, thai în dreapta

Cea de roșii nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor - a fost banală spre întoarcerea la recomandarea de acum un an: evită supele instant de roșii. N-am simțit mascarponeul și ultimele guri din cană au fost aproape neplăcute.

Supa instantant de dovleac a mers destul de bine. Avea o culoare plăcută și a fost pentru prima oară când gustam altceva într-o supă la plic. Poate părea ciudat, dar cred că și amărâții ăia de la Hell's Kitchen i-ar da notă de trecere. E bună și gâdilă orgoliu de middle class corporatist - singurii oameni din lume care cred că o supa de dovleac poate să fie un lucru interesant.

Crème de la crème a fost cea thai, chiar dacă a văzut doar 2,3% cocos la viața ei și pui nici măcar atât. A avut o aromă puternică, bună și puțin dezgustătoare în același timp - cam cum am eu în cap definiția unei supe thai ca la mama lor. Este ceva ce ar aprecia și un hipster proaspăt întors din clasicul sabatic în Asia.

Toate trei sunt porționate corect și au între 19 și 23 de grame pentru o porție de 200 de ml - deci respectă corolarul de mai sus. În plus, ambalajele sunt suficient de atractive încât să nu te simți prost când stai la coadă la dozatorul de apă alături de ceilalți cunoscători în ale cafelei instant.

Ce pot să mai zic? De data asta le-a ieșit celor de la Knorr, semn că ce numeau ei supă la plic înainte era doar un experiment sortit să ne obișnuiască cu răul ca să apreciem binele de acum mai mult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O reclamă mișto cu care să începi ziua de luni

Internetul tinde să nu fie echilibrat în modul în care alege să își premieze favoriții. Un clip teribilist este scăldat în milioane de views, iar o bijuterie precum video-ul de mai sus se chinuie de 10 33 zile să strângă prima sută de mii de vizualizări juma de milion de afișări. Poate pentru că e reclamă, dar să fim serioși - mi-aș dori ca toate reclamele să fie ca ea.

Pe lângă cel mai mișto lucru din tot video-ul, gigelul care a filmat și regizat este tata' lor, suferă și el de molima asta care s-a abătut asupra YouTube-ului de ceva vreme: să punem un thumbnail cât mai incitat că așa oamenii vor da click.  N-au dat, surprinzător.

Oricum, am aberat mai mult decât trebuia pe tema asta pentru că de fapt tot ce doream să zic e să dați play, muzica mai tare și 6 minute să nu vă uitați la notificările de pe telefon. E o rețetă sigură pentru a însenina ziua.

[Later Edit] Ca să explic ce e cu tăieturile astea, video-ul inițial pe care l-am pus nu era originalul. Am remediat acum și i-a…

Spune-mi ce ți se fură din magazin că să îți zic în ce cartier ești

Inițial când mi-a trecut ideea asta prin cap am zis ca fac un research sănătos, dar s-a dovedit până la urmă că rutina învinge și cam prin aceleași 4-5 supermarket-uri ajung cu regularitate. N-am mai avut speranțe că pot să fac asta singur așa că am mai întrebat pe la colegele de birou și am reușit să strâng o mini listă aproape relevantă.

Premiza de la care am plecat este una destul de simplă, supermarket-urile nu pun de capul lor diferite produse în casetele acelea securizate de plastic. Dacă făceau asta, toate magazinele din același lanț aveau aceleași produse. Nu, se apucă sa securizeze produsele care se fură mai mult decât media altor produse. Așa că poți face un fel statistică cu ce preferă locuitorii respectivei zone să mai subtilizeze de prin supermarket.

Spirtoasele sunt o excepție, ele se fură la fel prin fiecare zonă așa că mai toate sunt securizate. Aceeași situație e și cu prezervativele în pachete de câte 15 bucăți. Automat pe astea le exclud pentru că niciun cartier nu…

O investiție în audiobooks și podcasturi: Audio-Technica ATH-ANC9, Noise canceling

Mi-am început aventura în lumea audiobooks-urilor cu niște căști de telefon. Totul bine și frumos până când am citit un studiu și mi-am dat seama că sunt predispus să îmi pierd o parte din auz din cauza volumului ridicat la care eram forțat să ascult datorită zgomotelor din metrou. Cam pe la 90-100% din ce putea scoate telefonul.

Am achiziționat o pereche de căști ieftine Sony (cred că au fost 70-80 de lei) over ear și deja scăzusem volumul la doar 75%, dar cu toate astea tot eram forțat să opresc cartea între Aurel Vlaicu și Victoriei pentru că zgomotul era prea puternic pentru a înțelege ceva. Am mers așa câteva luni până când, la o bere, am testat niște căști cu noise canceling ale unui prieten.

Băi, altceva. În momentul în care a activat NC-ul, terasa gălăgioasă la care eram s-a dus undeva în fundal. L-am întrebat cât costau și mi-a zis că erau undeva pe la 1600 de lei. Bose QC 20 25. Cam scump, dar mi-a rămas asta în cap cu noise canceling. De atunci mai cochetam din când în cân…