Treceți la conținutul principal

Sărbătorile se petrec cel mai bine acasă!

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine Decembrie are ceva magic ce nicio altă lună nu reușește să pună pe masă. Fie e vorba de bogăția de tradiții, datini sau merinde, Decembrie este luna aia care parcă face ca oamenii să încerce să fie mai buni. Drept dovadă, aproape oriunde te uiți, vezi acea licărire de fericire în ochii lor.

Dar oamenii sunt și mai buni atunci când sunt împreuna cu cei dragi, iar de la insight-ul asta a plecat Timișoreana cu noua sa campanie de iarnă care își propune să îi invite pe români să își facă sărbătorile acasă.

O idee foarte aproape de sufletul meu în care ei pun la bătaie un bilet de avion pentru cei plecați peste mări și țări. Practic, aceștia au ocazia să câștige un drum dus-întors spre România pentru ei sau cineva drag. Chichița asta cu cineva îi oferă un întreg twist.

Îmi place că ai ocazia să faci cu adevărat o surpriză cuiva, pentru că despre asta e vorba în această perioadă. Surprize și gânduri bune. Am profitat de aceasta ocazie și m-am uitat printre motivele deja înscrise și am găsit niște povești simplist expuse, dar interesante emoțional. Oriunde se află, tot cu gândul acasă și la familii sunt românii noștri.


În plus, campania propune și un detox de la felicitările digitale prin facilitarea trimiterii către cei dragi a unor cărți poștale. Aduce puțin a secolul XX, dar apreciez farmecul și nostalgia specifica unui gând bun așternut pe o foaie de hârtie. Parcă am avut suficiente urări digitale în tot restul anului, măcar acum să mă bucur de ceva ce pot adăuga pe frigider.

Dacă am reușit să fac curios pe careva sau am dat o idee cuiva, site-ul de campanie este acesta: beretimisoreana.ro/sarbatori-acasa

Cât despre ce o să fac eu de sărbători, o să ma minunez de cât de gol rămâne Bucureștiul. Ca în fiecare an după masa în familie, strângem gașca aia de odinioară la povești și voie bună. Pentru că despre asta sunt sărbătorile de iarnă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…