Treceți la conținutul principal

Cat de bun e un filtru de apă ieftin?

În Bucureștiul anului 2016, să afirmi că bei apă de la robinet e ca și cum ai recunoaște că tu încă mai mergi cu taxiul. Nu este suficient de cool și stârnește aceeași ochi dați peste cap ca o locație ce nu are wireless. Eu sunt uncool și am băut viața mea apa de la sfântul robinet Apa Nova sector 4, dar de Black Friday-ul ăsta mi-am zis că nu strică sa arunc 59 de lei pe un filtru ieftin de apă.

Este vorba de un Laica Stream Colores care a venit 2 cartușe filtrante Laica BiFlux și pe care îl tot folosesc de o lună și ceva încoace. În primul rând vreau să zic ca eu nu simt vreo diferență între apa filtrată de acest Laica și cea direct de la robinet. Nu sunt eu Gică Contra, dar apa care îmi curge mie la robinet este destul de bunicică și fără ajutor. 

Alții au zis că e ceva mai plăcută la gust cea filtrată și chiar au acceptat sacrilegiul de a bea astfel apa potabilă ce îmi curge prin țevi. Cumva și gustul cafelei de la espressor cică e cu un grad mai bun. Poate așa e, deși la un test legat la ochi n-aș putea să aleg paharul filtrat. 

Cu gândul ăsta în cap, mi-am zis să testez cât de bine filtrează cana asta ceva ce nu vine deja filtrat. Am văzut acum mai mult timp un test al unui sistem de filtrare japonez care scotea apa din sucul de portocale, așa că mi-am zis să vadă și ochiul meu cât de potentă e cana asta de 2-3 ori mai ieftina ca respectivul sistem nipon.



Nu aveam pretenții mari, dar la început mi-a dat palpitații. Aproape că era transparent lichidul ce curgea după filtrare. S-a calmat destul de repede și mi-a dat un suc de portocale ceva mai deschis la culoare. M-am liniștit și eu. Nu sunt nebun. Filtrul e o porcărie ieftină ce probabil oprește ceva impurități, dar nu e în stare sa facă un reverse Jesus.

Cam ăsta e nivelul unui filtru ieftin de apă. Face ceva el acolo, dar tu l-ai luat pentru că îți vine apă cu rugină la robinet, iar la aspectul ăsta nu face față. Cam ăsta e status quo-ul: ieftin și extrem de bun nu găsești. #cesurpriza...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…