Treceți la conținutul principal

Cat de bun e un filtru de apă ieftin?

În Bucureștiul anului 2016, să afirmi că bei apă de la robinet e ca și cum ai recunoaște că tu încă mai mergi cu taxiul. Nu este suficient de cool și stârnește aceeași ochi dați peste cap ca o locație ce nu are wireless. Eu sunt uncool și am băut viața mea apa de la sfântul robinet Apa Nova sector 4, dar de Black Friday-ul ăsta mi-am zis că nu strică sa arunc 59 de lei pe un filtru ieftin de apă.

Este vorba de un Laica Stream Colores care a venit 2 cartușe filtrante Laica BiFlux și pe care îl tot folosesc de o lună și ceva încoace. În primul rând vreau să zic ca eu nu simt vreo diferență între apa filtrată de acest Laica și cea direct de la robinet. Nu sunt eu Gică Contra, dar apa care îmi curge mie la robinet este destul de bunicică și fără ajutor. 

Alții au zis că e ceva mai plăcută la gust cea filtrată și chiar au acceptat sacrilegiul de a bea astfel apa potabilă ce îmi curge prin țevi. Cumva și gustul cafelei de la espressor cică e cu un grad mai bun. Poate așa e, deși la un test legat la ochi n-aș putea să aleg paharul filtrat. 

Cu gândul ăsta în cap, mi-am zis să testez cât de bine filtrează cana asta ceva ce nu vine deja filtrat. Am văzut acum mai mult timp un test al unui sistem de filtrare japonez care scotea apa din sucul de portocale, așa că mi-am zis să vadă și ochiul meu cât de potentă e cana asta de 2-3 ori mai ieftina ca respectivul sistem nipon.



Nu aveam pretenții mari, dar la început mi-a dat palpitații. Aproape că era transparent lichidul ce curgea după filtrare. S-a calmat destul de repede și mi-a dat un suc de portocale ceva mai deschis la culoare. M-am liniștit și eu. Nu sunt nebun. Filtrul e o porcărie ieftină ce probabil oprește ceva impurități, dar nu e în stare sa facă un reverse Jesus.

Cam ăsta e nivelul unui filtru ieftin de apă. Face ceva el acolo, dar tu l-ai luat pentru că îți vine apă cu rugină la robinet, iar la aspectul ăsta nu face față. Cam ăsta e status quo-ul: ieftin și extrem de bun nu găsești. #cesurpriza...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …