Treceți la conținutul principal

Diablo 3 o duce bine chiar si dupa aproape 4 ani!


Nu credeam asta acum 3 ani, dar Diablo 3 s-a conturat încet încet într-un joc mai bun ca predecesorul. S-au chinuit ei la început cu niște decizii idioate de game design, dar cu perseverență le-au corectat de la patch la patch. Acum tocmai ce au ajuns la 2.4 și jocul este plăcut de jucat. M-am surprins chiar pierzând câteva ore în weekend trecut alături de prieteni.

Cel mai deștept lucru pe care l-au făcut a fost să ofere un set complet îndată ce ajungi la level 70. Prinzi imediat gustul a ceea ce de fapt înseamnă end game. Te-a agățat deja. O să mai bagi lejer câteva zeci de ore după pentru a completa build-ul. Ore care vor trece destul de ușor pentru că au făcut farming-ul să fie plăcut.

Torment-ul a ajuns acum la nivelul 10, ai greater rift-uri pentru cei care vor să își vadă numele pe un leaderboard, vault-uri pentru cei care vor sa aibă toate miliardele de gold, gem-uri legendare pentru cei ce iubesc repetiția, ancient items pentru farmer-ii hard core, noi goblini și nu în ultimul rând un mod în care poți să folosești abilitatea specială a unei legendare fără să fii nevoit să o echipezi.

De fapt, cea mai mare schimbare e ca acum nu mai vezi cârnați de  numere care reprezintă damage-ul tău. Dai 160 000 000? Vezi 160M. Elegant! În sfârșit știu și eu ce damage dau. Bravo Blizzard! V-au trebuit doar 3 ani și ceva să faceți asta.

Singurul lucru nasol e că îți trebuie expansiunea pentru a avea acces la toate astea. Momentan ea e cam 160 de lei pe toate platformele - un preț măricel pentru o expansiune apărută acum 2 ani. Singura logică în spate e că au profitat de faptul că au lansat recent și pe PS4 pentru a mai ține prețul peste 100 de lei cât de fapt era normal să fie.

Momentan Diablo 3 este într-un loc bun și se zvonește că urmează o expansiune. Nu știu ce demon a mai rămas de omorât (parcă tot nu l-am căsăpit pe bune pe Diablo), dar sunt ferm convins că vor avea succes păstrând direcția asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…