Treceți la conținutul principal

Diablo 3 o duce bine chiar si dupa aproape 4 ani!


Nu credeam asta acum 3 ani, dar Diablo 3 s-a conturat încet încet într-un joc mai bun ca predecesorul. S-au chinuit ei la început cu niște decizii idioate de game design, dar cu perseverență le-au corectat de la patch la patch. Acum tocmai ce au ajuns la 2.4 și jocul este plăcut de jucat. M-am surprins chiar pierzând câteva ore în weekend trecut alături de prieteni.

Cel mai deștept lucru pe care l-au făcut a fost să ofere un set complet îndată ce ajungi la level 70. Prinzi imediat gustul a ceea ce de fapt înseamnă end game. Te-a agățat deja. O să mai bagi lejer câteva zeci de ore după pentru a completa build-ul. Ore care vor trece destul de ușor pentru că au făcut farming-ul să fie plăcut.

Torment-ul a ajuns acum la nivelul 10, ai greater rift-uri pentru cei care vor să își vadă numele pe un leaderboard, vault-uri pentru cei care vor sa aibă toate miliardele de gold, gem-uri legendare pentru cei ce iubesc repetiția, ancient items pentru farmer-ii hard core, noi goblini și nu în ultimul rând un mod în care poți să folosești abilitatea specială a unei legendare fără să fii nevoit să o echipezi.

De fapt, cea mai mare schimbare e ca acum nu mai vezi cârnați de  numere care reprezintă damage-ul tău. Dai 160 000 000? Vezi 160M. Elegant! În sfârșit știu și eu ce damage dau. Bravo Blizzard! V-au trebuit doar 3 ani și ceva să faceți asta.

Singurul lucru nasol e că îți trebuie expansiunea pentru a avea acces la toate astea. Momentan ea e cam 160 de lei pe toate platformele - un preț măricel pentru o expansiune apărută acum 2 ani. Singura logică în spate e că au profitat de faptul că au lansat recent și pe PS4 pentru a mai ține prețul peste 100 de lei cât de fapt era normal să fie.

Momentan Diablo 3 este într-un loc bun și se zvonește că urmează o expansiune. Nu știu ce demon a mai rămas de omorât (parcă tot nu l-am căsăpit pe bune pe Diablo), dar sunt ferm convins că vor avea succes păstrând direcția asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …