Treceți la conținutul principal

La snowboarding în Bansko!

Umbla o vorbă prin târg că atunci când germanii au venit cu proiectul ăsta la noi pe Valea Prahovei, șpăgile cerute au fost mult mai mari ca ale bulgarilor așa că au preferat să investească în ce se numește acum Bansko. Fast forward 15 ani mai târziu și noi am reușit să mai punem 2 km de pârtie în comparație cu cei 75 pe care îi au bulgarii.

Am fost săptămâna trecută și am testat o bună parte din acești 75 de km. Nu există termen de comparație cu ce avem noi momentan în țară (Sinaia 17 km, Poiana Brașov 22 km, Predeal 8 km sau Azuga 7 km ). E o glumă sinistră să te gândești că oricare două stațiuni serioase de schi din afară au împreună mai mult domeniu schiabil ca cei 170 de km pe care noi îi avem împărțiți în 34 de stațiuni (o medie de 5 km de pârtie pe stațiune).



Despre Bansko pot să zic că e cam ca în Tirol, dar la jumătate de preț și cam trei sferturi din restul: înălțime, număr de instalații sau calitatea traseelor. Un compromis destul de bun pentru cei care vor să economisească niște bani.

Aici ai doar un vârf de 2746 m, 9 pârtii roșii, 8 albastre și două negre. Instalațiile nu sunt încălzite sau acoperite, dar sunt suficient de rapide încât să nu stai la coadă mai mult de 2-3 minute. Ski pass-ul de o zi este in jur de 30 de euro iar berea, vinul și cafeaua cam 3 euro. Mâncarea de pe pârtie nu este spectaculoasă, iar echipamentele pe care le închiriezi nu sunt modelele cele mai noi sau performante. Cred că e mai bine să îți aduci schiurile cu tine.

În schimb, te simți ca acasă. În restaurante ești ademenit cu o română destul de bunicică, meniul ai mari șanse să îl găsești și în română, iar cei mai mari mârlani din stațiune sunt fie alți români, fie ruși. Trăiască propaganda rusească!

Priveliștea din vârf
Majoritatea hotelurilor îți oferă shuttle-uri gratuite până la gondolă, iar dacă îți place somnul poți să stai și o oră - două la coada de la gondolă. În cazurile astea e mai bine să te duci cu mașina sau microbuzul până sus la ultima stație. Unele microbuze sunt gratuite dacă ai ski pass.

Cărnurile sunt îmbibate în coriandru, iar mâncarea tradițională este multă și pe gustul nostru. În plus, poți să negociezi de pe stradă o reducere de 10% sau primul rând de băuturi gratuit. Ospitalitatea bulgară cu care am fost obișnuiți la mare se regăsește și la munte.

Mai toate cazările au saună, iar în satul vecin la nici 5 km găsești 27 de izvoare termale.

Cam așa arată o pârtie roșie
Zăpada a fost bună deși era doar pe pârtie (50% din pârtii au tunuri de zăpadă), iar asta împreună cu înălțimea relativ scăzută poate să fie o problemă. Am prieteni care în anii trecuți n-au avut parte de toate pârtiile deschise. Nici nu știu când e o perioada bună de mers (25-31 ianuarie e testat că e ok), dar știu când nu vrei sa mergi: prima săptămână din februarie când e nu știu ce vacanță și Bansko se aglomerează brusc de copii.

Mi-a plăcut în Bansko, deși aș prefera oricând o Austria sau altceva mai departe de Românica și respectiv românași. Nu e vina lor că ne au pe noi vecini.

ps: There is not powder :/

TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):

  • Peisaje spectaculoase în varf: 3/5
  • Peisaje spectaculoase pe pârtie: 2/5
  • Dificultatea pârtiilor: 2/5
  • Starea pârtiilor: 4/5
  • Ușurința de a găsi powder: 1/5
  • Lungimea individuală a pârtiilor: 3/5
  • Factorul de aglomerație: 4/5

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…