Treceți la conținutul principal

La snowboarding în Bansko!

Umbla o vorbă prin târg că atunci când germanii au venit cu proiectul ăsta la noi pe Valea Prahovei, șpăgile cerute au fost mult mai mari ca ale bulgarilor așa că au preferat să investească în ce se numește acum Bansko. Fast forward 15 ani mai târziu și noi am reușit să mai punem 2 km de pârtie în comparație cu cei 75 pe care îi au bulgarii.

Am fost săptămâna trecută și am testat o bună parte din acești 75 de km. Nu există termen de comparație cu ce avem noi momentan în țară (Sinaia 17 km, Poiana Brașov 22 km, Predeal 8 km sau Azuga 7 km ). E o glumă sinistră să te gândești că oricare două stațiuni serioase de schi din afară au împreună mai mult domeniu schiabil ca cei 170 de km pe care noi îi avem împărțiți în 34 de stațiuni (o medie de 5 km de pârtie pe stațiune).



Despre Bansko pot să zic că e cam ca în Tirol, dar la jumătate de preț și cam trei sferturi din restul: înălțime, număr de instalații sau calitatea traseelor. Un compromis destul de bun pentru cei care vor să economisească niște bani.

Aici ai doar un vârf de 2746 m, 9 pârtii roșii, 8 albastre și două negre. Instalațiile nu sunt încălzite sau acoperite, dar sunt suficient de rapide încât să nu stai la coadă mai mult de 2-3 minute. Ski pass-ul de o zi este in jur de 30 de euro iar berea, vinul și cafeaua cam 3 euro. Mâncarea de pe pârtie nu este spectaculoasă, iar echipamentele pe care le închiriezi nu sunt modelele cele mai noi sau performante. Cred că e mai bine să îți aduci schiurile cu tine.

În schimb, te simți ca acasă. În restaurante ești ademenit cu o română destul de bunicică, meniul ai mari șanse să îl găsești și în română, iar cei mai mari mârlani din stațiune sunt fie alți români, fie ruși. Trăiască propaganda rusească!

Priveliștea din vârf
Majoritatea hotelurilor îți oferă shuttle-uri gratuite până la gondolă, iar dacă îți place somnul poți să stai și o oră - două la coada de la gondolă. În cazurile astea e mai bine să te duci cu mașina sau microbuzul până sus la ultima stație. Unele microbuze sunt gratuite dacă ai ski pass.

Cărnurile sunt îmbibate în coriandru, iar mâncarea tradițională este multă și pe gustul nostru. În plus, poți să negociezi de pe stradă o reducere de 10% sau primul rând de băuturi gratuit. Ospitalitatea bulgară cu care am fost obișnuiți la mare se regăsește și la munte.

Mai toate cazările au saună, iar în satul vecin la nici 5 km găsești 27 de izvoare termale.

Cam așa arată o pârtie roșie
Zăpada a fost bună deși era doar pe pârtie (50% din pârtii au tunuri de zăpadă), iar asta împreună cu înălțimea relativ scăzută poate să fie o problemă. Am prieteni care în anii trecuți n-au avut parte de toate pârtiile deschise. Nici nu știu când e o perioada bună de mers (25-31 ianuarie e testat că e ok), dar știu când nu vrei sa mergi: prima săptămână din februarie când e nu știu ce vacanță și Bansko se aglomerează brusc de copii.

Mi-a plăcut în Bansko, deși aș prefera oricând o Austria sau altceva mai departe de Românica și respectiv românași. Nu e vina lor că ne au pe noi vecini.

ps: There is not powder :/

TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):

  • Peisaje spectaculoase în varf: 3/5
  • Peisaje spectaculoase pe pârtie: 2/5
  • Dificultatea pârtiilor: 2/5
  • Starea pârtiilor: 4/5
  • Ușurința de a găsi powder: 1/5
  • Lungimea individuală a pârtiilor: 3/5
  • Factorul de aglomerație: 4/5

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…