Treceți la conținutul principal

2016 și pierderea de sub control a rețelei sociale pe care procrastinezi

Twitter si Instagram trec de pe afisarea cronologica pe afisarea bazata pe un algoritm.

Twitter și Instagram erau rețelele sociale care îmi plăceau cel mai mult și asta doar dintr-un singur motiv: nu încercau să-mi bage pe gât un algoritm de afișare a feed-ului meu. Nu trăiau cu impresia că pot să înțeleagă ce vreau să vad, așa că îmi afișau totul în ordine cronologică. Totuși, de anul ăsta au decis că nu mai merge cu cronologia, e momentul să trecem pe un algoritm de afișare.

De ce? Pentru ca isteții de la Twitter au zis ca este extrem de dificil să vezi cronologic tweet-urile atunci când urmărești sute sau mii de utilizatori, iar Instagram pentru că Facebook. Scuză-mă, dar dacă urmărești 3000 de conturi pe Twitter, sunt ferm convins nu te interesează ce scrie fiecare dintre ele. Cam așa consider că stau lucrurile și pe Instagram și pe orice altă rețea socială. Nu ai cum să urmărești atât de mulți oameni și nu înțeleg de ce nu au limitat asta la un număr rezonabil de mare de la început.

Dar problema de azi este acest algoritm de afișare. Algoritm care sunt ferm convins că va eșua într-o formă sau alta pentru că mă uit la Facebook cu jind și la ce ciorbă de potroace a cu newsfeed-ul meu.

Am prieteni apropiați cărora nu le vă update-urile pentru că Facebook a decis că nu sunt interesat de ei. Să nu mai zic că nu mai văd nimic de la domnișoară de când am schimbat canalul de chit chat din timpul zilei din Facebook Messenger în Google Hangouts. Păi ce super algoritm ai nea Facebook de nu îți dai seama că îmi faci "scandal" în casă când nu am un răspuns la întrebarea Ai văzut ce am poză am făcut și am pus pe Facebook?

Exemplele pot continua, iar cei care au pagini în administrare pe Facebook cred ca au înțeles cel mai bine puterea financiară pe care o impune un algoritm de afișare. Ceva asemănător mă aștept să văd în perioada următoare cu Twitter și Instagram. Engagement-ul organic sărind în hău și contentul de calitate spânzurat în spatele a 60 de secunde de scroll. Cu toate astea, sper din toată inima să mă înșel, n-am chef să mă apuc să snapchat-uiesc că sunt prea bătrân pentru asta.

Mai multe pe subiect: anuntul pe blogul Twitter si Instagram

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…